Revista presei centrale, 19 martie

În Gândul, povestea unei afaceri româneşti de succes care se pregăteşte să-şi ia zborul spre ţări mai calde şi cu mână de lucru mai ieftină.

Faimoasa firmă de confecţii Secuiana, pantalonarul nr 1 al României, dar şi al unei bune părţi din Europa, îşi va muta fabricile în Egipt.

De altfel, scumpirea forţei de muncă şi a utilităţilor, întărirea monedei naţionale şi invazia produselor contrafăcute, mai ales din China, cu preţuri derizorii, i-au determinat pe mulţi din industria textilă să părăsească piaţa românească.

În ultimii doi ani, mii de oameni au rămas pe drumuri, din cauza relocărilor companiilor: în 2008, Fabrica Colget Palmolive s-a mutat în Polonia, producătorul de încălţăminte Geox a părăsit anul trecut fabrica din Timişoara, producătorul de confecţii Seroussi a închis, anul trecut, fabricile din Călăraşi şi Tulcea, Coca Cola şi-a mutat fabrica din Iaşi la Chişinău, Kraft Foods a relocat producţia de la Braşov în Bulgaria şi exemplele pot continua.

"Căpşuniada înfloreşte în criză" - titrează Adevărul. Anticipată acum un an, repatrierea masivă, din cauza crizei, a românilor care muncesc în străinătate nu a avut loc.

Mulţi au rămas fără servicii în Spania şi în Italia, dar au preferat să stea acolo şi să trăiască din ajutorul de şomaj consistent.

Mai mult chiar, în ciuda recesiunii economice, continuă să exodul românilor în Spania, alungaţi de greutăţile de acasă. Ce s-a întâmplat cu puţinii care au ales să revină în România şi să-şi facă o afacere?

Iată un exemplu: "Am economisit zece ani şi am crezut că 30.000 de euro sunt suficienţi pentru a deschide o firmă, care să furnizeze utilaje şi schele firmelor de construcţii", spune Paul.

După şase luni de nervi, stres şi muncă, tânărul a constatat că e dator către statul român şi are multe facturi neplătite de către clienţi.

"N-am crezut că autorizaţiile, taxele, impozitele, chiria, dar mai ales birocraţia pot să te ducă aşa de repede la faliment", spune Paul, care s-a întors, anul trecut, în Spania, la Zaragoza, de unde primeşte încă ajutorul suplimentar de şomaj.

Potrivit Evenimentul Zilei, în topul concedierilor de la stat, aproximativ 10.000 de oameni trebuie să-şi caute un alt rost, după decenii de muncă la Căile Ferate Române.

Împărţiţi de criză sec, pragmatic, în două tranşe - 4.000 au fost disponibilizaţi acum, în martie, celorlalţi le vine rândul în aprilie.

Nu e o filosofie complicată să descri cum au ajuns în situaţia asta.

E simplu: s-au făcut nişte banale liste şi care şi-a găsit numele pe ele a rămas şomer. N-a contat vechimea, n-a contat din câte se pare nici competenţa, cu atât mai puţin situaţia familială a fiecăruia.

Întrebarea care stă pe buzele tuturor: "Cine mă mai angajează acum?"

Într-un interviu acordat Jurnalului Naţional, comisarul Lucian Diniţă, şeful Direcţiei Poliţiei Rutiere, vorbeşte despre problemele din peisajul rutier românesc.

El susţine că, deşi cele 499 de radare de pe Loganurile de 30.000 de dolari sunt nedetectabile de conducătorii auto, la bugetul Poliţiei tot nu ajung bani, deoarece foarte puţine amenzi sunt plătite.

Asta în condiţiile în care, potrivit unei analize a Băncii Mondiale, un mort într-un accident rutier costă 130.000 de dolari, iar un rănit grav - 13.000 de dolari.

Ţinând cont că anul trecut s-au înregistrat 2.470 de decese, pierderea statului român în accidente rutiere este una uriaşă.

Prioritatea Poliţiei o reprezintă siguranţa cetăţeanului, respectiv reducerea numărului accidentelor - spune Şeful Poliţiei Rutiere.