Revista editorialelor, 9 martie

"Glasul hoţilor de tren" - îşi intitulează Marius Niţu editorialul din GÂNDUL şi scrie "Zece mii de oameni sunt daţi afară de la CFR şi explicaţiile oficiale ţăcănesc enervant ca nişte roţi de tren pe şine proaste.

Asta este, ne pare rău de cei cu copii, cu credite, cu soţii casnice, cu părinţi bolnavi, dar n-avem ce face. E criză! Acum, CFR Marfă are pierderi mari, iar FMI ne-a cerut s-o pregătim în 2010 pentru privatizare. După ce o s-o vindem pe nimic la nişte băieţi de pe aici, probabil, se va isca din senin o dezbatere despre interzicerea transportului substanţelor potenţial periculoase pe şoselele patriei. Deci vom da o lege în sensul ăsta şi CFR Marfă va deveni, brusc, puţin mai profitabilă. C-aşa-i în transporturi în România." - conchide Marius Niţu.

Sub titlul "Ţara moluştelor a expirat", Elena Vâjulie face, în ROMÂNIA LIBERĂ, inventarul declaraţiilor urmate de răzgândiri ale politicenilor noştri de toate culorile, pentru ca să-şi încheie editorialul astfel: "Preşedinţia a anunţat, ieri, consultări cu partidele politice pe tema modificării Constituţiei. În sfârşit, ceva real. După mai bine de un an de baliverne despre "modernizarea statului" cu ajutorul PSD sau despre "reforma statului" la braţ cu Gabriel Oprea, Şerban Mihăilescu şi Culiţă Tarâţă, vom şti care dintre moluşte ascunde de fapt un vertebrat inteligent şi eficient. Românii au înghiţit mereu scuze pentru lipsa de coloana vertebrală şi, implicit, pentru capacitatea limitată a sistemului nervos al politicii româneşti. Ba a fost comunismul, ba tranziţia, ba sistemul ticăloşit. Dar statutul de moluşte a devenit plictisitor. Vrem să ne ridicăm în picioare!" - scrie Elena Vâjulie.

"Corupţi până-n măduvă" - este titlul articolului semnat de Liviu Antonesei în ADEVĂRUL. "Într-un oraş mai din sudul hărţii, primarul este reţinut de DNA pentru grave fapte de corupţie. Ceea ce a urmat este uluitor. Consiliul Local, întrunit de urgenţă, îl declară pe edil cetăţean de onoare al urbei. Primarul unui alt oraş sudic este reţinut de aceeaşi DNA, în „deplasare", sub aceleaşi acuzaţii. Ceea ce urmează este chiar mai senzaţional - un miting de sprijin la care participă salariaţii primăriei, colegii de partid, „popor, prostime", vorba clasicului! Singură Justiţia poate decide asupra vinovăţiei, iar manifestările evocate la începutul textului reprezintă grave intruziuni în activitatea acesteia, presiuni incalificabile şi de neregăsit nicăieri în lumea civilizată. Am intrat deja în metastază şi chiar nu văd ce operaţie miraculoasă ne-ar mai putea salva. Şi, apoi, ne mai mirăm că Europa nu doar că „stă cu ochii pe noi", dar deja ne priveşte ca pe un fel de corp străin şi periculos pentru propria sa integritate." - îşi încheie scriitorul Liviu Antonesei editorialul din ADEVĂRUL.