Revista editorialelor, 9 februarie

Adrian Cercelescu, de la GÂNDUL, ne propune, în aceste zile în care se doarme prin primării, se degeră prin maşini, se înţepeneşte în trenuri sau naşte la secţia de poliţie, un exerciţiu de imaginaţie. El ne invită să ne gândim la ce-ar trebui să scrie pe eticheta produsului "România". În opinia editorialistului, în primul rând ar trebui să scrie "a se feri de umezeală". Apoi: a nu se expune la temperaturi mai mici de 7 şi mai mari de 30 de grade. Sau: a nu se încerca folosirea ei pe timp de iarnă, vară, vânt, în apropierea cursurilor de ape şi nici a copacilor, stâlpilor, podurilor sau a oricărui alt obiect mare care poate (sau sigur) va cădea. "România este un produs de folosinţă îndelungată pe care Protecţia Consumatorului a uitat să-l retragă de pe piaţă" - este de părere Adrian Cercelescu.

Elena Vijulie, de la ROMÂNIA LIBERĂ, scrie, în editorialul său de astăzi, despre "Partide (ne)transparente". Un exemplu în acest sens ar fi PDL, aflat în toiul dezbaterilor despre siglă şi statut, unde nevoia de secretomanie este ilustrată de vestea dată de Cristian Preda, cum că legea tăcerii va domina toată perioada de până la Convenţia Naţională. Nici PNL nu scapă de analiza editorialistei, care susţine că în această formaţiune câştigă teren o ipoteză care, aplicată, ar duce partidul într-un deficit democratic. Este vorba despre o propunere ce presupune ca votarea echipei de conducere la congres să se facă pe listă, cu moţiuni. Spre deosebire de acestea, s-ar spune că atât de blamatul PSD le serveşte, în aceste zile, "partidelor de dreapta" o lecţie de transparenţă - constată Elena Vijulie şi aminteşte de pledoariile divergente de pe blogurile lui Adrian Nastase, Victor Ponta sau Miron Mitrea şi de sagetile aruncate, în văzul lumii, la Consiliul Naţional de săptămâna trecută.

Călin Hera, de la EVENIMENTUL ZILEI, se întreabă, referindu-se la apropiata apariţie a cărţii lui Adrian Marino, „Viaţa unui om singur”, dacă e bine, oare, să fie zgâlţâite, din când în când, reperele culturale ale unui popor?”. Editorialistul ia în considerare lucrurile incomode scrise de Marino despre Călinescu, Eliade, Cioran, Pleşu, Liiceanu, Patapievici, Dinescu şi alţii, şi afirmă că a vorbi şi critic despre aceştia e bine, chiar dacă, uneori, e mai de rău, deoarece provoacă... Iar o discuţie despre om poate ajuta, uneori, la înţelegerea operei - conchide Călin Hera.