Revista editorialelor, 7 aprilie

În GÂNDUL, Marius Niţu scrie despre "Ruleta amenzilor rutiere". După balamucul de Paşte, adică după spectacolul depăşirii pe contrasens a unor coloane lungi de kilometri, au apărut două idei revoluţionare. Poliţia română vrea să le ia carnetul şoferilor "agresivi", iar un senator vrea ca amenzile rutiere să depindă de venitul contravenienţilor. De păţit o s-o păţească în primul rând tot oamenii cu venituri medii, cu maşini medii, care îşi iau banii pe cartea de muncă. Oricum, ca să vorbeşti de un nou algoritm al amenzilor în condiţiile în care doar o treime dintre amenzile date de Poliţia Rutieră au şi fost încasate, înseamnă să n-ai ce face.

Elena Vijulie vorbeşte în editorialul din ROMÂNIA LIBERĂ despre "Găina cu ouă de aur". Finanţarea clientelară a partidelor politice este una dintre cele mai periculoase frâne în calea dezvoltării economiei. Peste tot, politicienii, membrii şi simpatizanţii „dau bani la partid". Dar, în timp ce în sistemele pluraliste consolidate politicienii primesc doar funcţii, în România răsplata victoriei nu are legătură cu ce şi-au dorit alegătorii. În România, răsplata se referă exclusiv la politicieni şi la contracte mari pentru clienţii lor. Iar asta împiedică o competiţie reală, care ar face ca autorităţilor să le rămână bani pentru mai multe proiecte folositoare comunităţilor locale şi nu doar unor firme apropiate de un partid sau altul.

ADEVĂRUL, sub semnătură lui Ion M. Ioniţă, alătură "Tabloidele şi dictatura luminată". Demisia viitorului ginere al lui Traian Băsescu din funcţia de secretar economic al Ambasadei române de la Paris este o victorie a presei împotriva privatizării statului în favoarea unor familii politice. ªi pentru prima dată, presa „serioasă" trebuie să împartă meritele cu tabloidele. Fără ziarele de „scandal" cine ar fi ştiut ce înseamnă fenomenul Dorobanţi, cine sunt protagoniştii şi ce vor ei de la noi.

Iar în EVENIMENTUL ZILEI, Horia Ghibuţiu se întreabă "Ce caută mass-media în politică". Dacă tot dezbatem de o săptămână intenţia cuiva, care a devenit celebru apărând în media, de a participa la alegerile parlamentare parţiale pentru Camera Deputaţilor, să fim de acord asupra argumentului că acest lucru se întâmplă frecvent - şi de mult timp - în lumea largă. Dar de ce să laşi azi lavaliera şi tastatura pentru un microfon în parlament? ªi de ce să schimbi benevol o imagine bunicică, pe care ţi-ai construit-o cu migală, cu una a oamenilor politici, care, oricum, sunt o apă şi-un pământ? În astfel de situaţii, lumea tinde să te ia de neserios şi iniţial să-ţi refuze şansa unei cariere politice doar pentru că media ar avea ceva frivol.