Revista editorialelor, 5 februarie

În contextul în care Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a acceptat propunerea Statelor Unite privind instalarea de incerceptoare de rachete balistice pe teritoriul ţării noastre, Horia Ghibuţiu, de la Evenimentul Zilei, susţine că simte, întradevăr, nevoia unui scut, dar de unul antipolitică. Editorialistul constată că, în virtutea unei tradiţii lansate într-un neuitat decembrie, ne-am culcat cu o temă pe agenda publică şi ne-am trezit cu alta. Aşa şi ieri... Dacă, la începutul zilei, atenţia românilor pătrunşi de captivanta viaţă politică a partidelor era îndreptată spre Consiliul Naţional al PSD, a fost suficientă o şedinţă ad-hoc a CSAT pentru ca Traian Băsescu să mute ceşcuţa de cafea cu caimac de pe măsuţa lui Mircea Geoană.

Cristian Câmpeanu, de la România Liberă, abordează problema corupţiei şi subliniază că aceasta ne înconjoară din toate părţile, iar o anumită cantitate pare acceptabilă pentru fiecare dintre noi. Întrebarea este: Câtă? Unde tragem linia? adaugă editorialistul şi atrage atenţia că, dacă nu trasăm cât mai repede graniţa între slăbiciunea relativ benignă şi corupţia malignă, incontrolabilă, riscăm – ca ţară – să ajungem în situaţia în care cancerul nu mai poate fi extirpat. România are de ales între modernitatea occidentală, în care tumorile sunt, mai devreme sau mai târziu, identificate şi extirpate, şi cangrena de tip balcanic, care duce la sărăcie cronică, ori de tip oriental, care duce la dictatură, susţine Cristian Câmpeanu.

În editorialul său din Adevărul, Laurenţiu Ciocăzanu, scrie despre avocaţi ai apărării, care au visat să ajungă magistraţi-editorialişti şi s-au trezit, în cele din urmă, obligaţi să facă meseria de procuror-peniţă. Potrivit editorialistului, aşa stau lucrurile şi cu anchetatorii care s-au ocupat de cazul Elenei Udrea, care au justificat neînceperea urmăririi penale prin nişte motivaţii pe care ziaristul le consideră halucinante. "Poate chiar au ajuns la concluzia corectă că ministrul Turismului nu are nicio vinovăţie. Dar felul în care au reuşit s-o exprime procurorii de caz este mostră, fie de prostie, fie de incompetenţă", susţine Laurenţiu Ciocăzanu.