Revista editorialelor, 23 martie

Sabin Orcan, de la ADEVĂRUL, scrie despre noua lege a educaţiei, propusă de ministrul Daniel Funeriu, care vrea nu să îmbunătăţească sistemul, ci să-l schimbe din temelii după „modelul finlandez" - cel mai bine cotat de pe mapamond, potrivit specialiştilor. Noua lege prevede că: grupa mare de la grădiniţă va deveni clasa întâi, clasa a noua va fi inclusă în gimnaziu; părinţii vor putea participa la conducerea şcolii; liceul va dura doar trei ani; elevii vor avea un cont de educaţie permanentă, iar profesorii vor fi salarizaţi în funcţie de performanţă. Totul sună minunat pe hârtie, însă ideile finlandeze nu vindecă şcoala românească de sărăcie, corupţie, violenţă şi dezmăţ, susţine Sabin Orcan.

"Guvernul Boc trei şi legea salarizării patru" îşi intitulează Marius Niţu, de la GÂNDUL, editorialul de astăzi şi adaugă că "Legea salarizării seamănă cu filmul "Greu de ucis". Părea unică, dar apar mereu urmări din cauza problemelor "greu de legiferat"". Potrivit editorialistului, reformarea umflatului sistem bugetar s-a proptit în Educaţie şi e complet blocată, dar vina majoră nu e a sindicatelor. Principalul vinovat e, în opinia sa, premierul, care a încercat reducerea lefurilor fără să-şi asume public acest lucru, fără să explice clar că e o măsură impusă de criză.

Schimbăm subiectul cu editorialul din ROMÂNIA LIBERĂ, semnat de Cristian Câmpeanu, care abordează cazul lui Cătălin Voicu. În sine, lucrurile sunt simple: un senator al Partidului Social Democrat, propus pentru preluarea Ministerului de Interne, s-ar afla află în centrul unei reţele criminale, formate din oameni politici şi de afaceri, magistraţi şi ofiţeri ai instituţiilor de aplicare a legii, care ocupă funcţii înalte în stat şi care s-au asociat pentru a exploata şi eluda legile statului pentru a obţine avantaje personale. Editorialistul constată însă că există metode prin care se încearcă diluarea adevărului. Astfel se susţine că „reţeaua Voicu" este transpartinică şi neutră din punct de vedere politic sau că este expresia unui soi de „rău românesc" colectiv. În aceste condiţii, Cătălin Voicu este un bun de patrimoniu naţional, conchide, ironic, Cristian Câmpeanu.