Revista editorialelor, 18 februarie

Congresul Partidului Social Democrat, programat sâmbătă, şi gropile lăsate de iarnă pe şosele sunt subiecte analizate în editorialele din presa zilei.

Cristian Tudor Popescu pleacă, în editorialul său de astăzi din Gândul, de la înregistrarea în care Marian Vanghelie spune despre unii dintre colegii săi de partid că sunt "lepre" care ar face orice "ca să le dai o funcţie".

Jurnalistul ironizează explicaţia ulterioară a lui Vanghelie, cum că ar fi fost o glumă spusă "într-un tetatet cu două persoane" - de unde înţelegem, zice Cristian Tudor Popescu, că una dintre cele două persoane nu avea cap - apoi întreabă : "Ce este mai hidos, agramatismul lui Vanghelie sau faptul că are dreptate? Dacă ar fi avut o urmă de demnitate, de rectitudine politică şi morală, domnul Geoană ar fi trebuit să anunţe că Marian Vanghelie nu mai face parte din echipa lui.

A făcut-o? Nu, pentru că dl. Vanghelie "are voturi". Vanghelie este oglinda "spaimei de a fi" care-i gâtuie pe pesediştii fruntaşi. Pentru că sunt, ca oameni, nişte sticle de plastic goale, ei sunt disperaţi, în schimb, să fie "ceva".

Despre "efectul Vanghelie şi descompunerea PSD" scrie şi Sabina Fati în România Liberă. Favoritul congresului de sâmbătă rămâne Mircea Geoană care a devenit interfaţa lui Marian Vanghelie.

Din tânărul lider de perspectivă, Mircea Geoană a devenit o floare la butoniera lui Marian Vanghelie. Cei doi au mare nevoie unul de altul : primul pentru a-şi păstra fotoliul de lider, al doilea fiindcă are ambiţia să ajungă peste zece ani şeful statului român.

Aşa încât - încheie Sabina Fati - câştigătorul congresului PSD ar putea fi Vanghelie, în vreme ce marele perdant este deja chiar partidul fondat de Ion Iliescu acum 20 de ani.

Directorul editorial de la Adevărul, Laurenţiu Ciocăzanu scrie astăzi că pentru gropile de pe şosele nu trebuie să căutăm explicaţii savante. Plantaţiile de gropi răsărite curajos după această iarnă zdravănă poartă un nume comun : corupţie.

Avem gropile pe care le merităm pentru că suntem prietenii corupţiei. Iar corupţia noastră nu e banală. Este una rafinată. Greu de dovedit, imposibil de răpus.

Ea scrie singură acele contracte cu drumarii în care garanţia pentru asfalt ţine cât colecţia de toamnă-iarnă. Tot corupţia scrie şi clauzele de subcontractare şi parasubcontractare, de nu mai ştii pe cine să tragi la răspundere dacă s-a crăpat şoseaua.

Şi tot corupţia - acuză Laurenţiu Ciocăzanu - ne poate spune cum Dumnezeului reuşim noi să facem autostrăzi cu 25 de milioane de euro pe kilometru, de patru ori mai scump decât alte ţări, mai la vest.