Revista editorialelor, 18 august

"Moartea nu-i ca viaţa!" - este titlul pe care Cristian Tudor Popescu îl dă editorialului său din GÂNDUL. "Haosul nepăsător care zguduie sistemul medical e doar mai vizibil, prin tragediile provocate; altfel, cu nimic deosebit de haosul şi delăsarea care cuprind toate instituţiile statului.

Guvernul de şmecheri îmbuibaţi şi incapabili "condus" de manikinul Boc, împodobit cu podoaba Elena Udrea şi menţinut prin bunul plac al lui Traian Băsescu, nu naşte în sufletele cetăţenilor decât derută, anxietate şi sentimentul abandonului, dacă nu al bătăii de joc. Naţiunea e mahmură după beţia de ură. Căci asta a oferit acum 9 luni Traian Băsescu: luxul de a urî. Lux pe care ţi-l plăteşti singur şi bagi de seamă acum cât costă. Şi a primit în schimb încă un mandat ca să-şi justifice sterpitudinea gălăgioasă a primului. N-a trecut nici măcar un an şi mi-e imposibil să-mi imaginez unde putem ajunge mergând încă patru în Epoca ţepei Necioplite. Şi mi-e teamă deja de marja de minciună de care or să beneficieze cei care vin după ce dl. preşedinte va ajunge în pânzele albe. Căci nu se va opri până acolo.

În ROMÂNIA LIBERĂ, Cristian Câmpeanu trage un semnal de alarmă: "Ne pierdem copiii..." "Prin spitalele româneşti circulă într-o singură zi mai mulţi bani decât trec printr-o bancă. De la agenţii de securitate de la intrare la brancardieri, asistente şi până la „domnul profesor‘‘, toată lumea are preţul ei şi, dacă nu îl plăteşti, o faci pe riscul tău. Oamenii, mai ales cei din sistemul de sănătate, nu ar trebui să fie automate - bagi banii şi primeşti servicii medicale.

Este vorba de compasiune şi datorie, pentru că fără grijă nu poţi să îngrijeşti. Tocmai lipsa de grijă, lipsa umanităţii fundamentale, a dus la nenorocirea de la Spitalul Giuleşti. Suntem o naţiune în declin. Nu suntem capabili să le oferim semenilor noştri posibilitatea de a-şi câştiga în mod demn existenţa, astfel că milioane dintre ei au apucat calea străinătăţii. De ani buni, mortalitatea depăşeşte natalitatea. Îmbătrânim rapid şi nu mai avem energia sau încrederea să facem copii. Dacă ne pierdem şi puţinii copii pe care îi mai avem încă din maternitate, din neglijenţă şi nepăsare, fără să le dăm măcar o şansă, înseamnă că ne merităm declinul." - conchide Cristian Câmpeanu.

Ion M. Ioniţă proclamă, în ADEVĂRUL, "Victoria împotriva poporului" şi explică: "Ne întoarcem la raţionalizările de pe vremea comunismului, dar fără cartelă. Nu e nevoie de raţii la ulei, zahăr, salam, benzină, pentru că oamenii nu mai au cu ce să le cumpere. Raţia este fluturaşul de salariu. Asemenea prăbuşiri ale nivelului de trai nu s-au petrecut nici în Război. Chiar şi sub bombardamentele americane trenurile mergeau mai bine decât astăzi.

Elitele s-au resemnat cu gândul că au pierdut partida. Nici viaţa nou-născuţilor nu mai valorează nimic în România. Înfrânt de propriii săi conducători, poporul nu mai vrea nimic. Unii aşteaptă să li se dea. Dacă nu a dat Traian Băsescu, poate dă Dan Diaconescu. Alţii pleacă din ţară scârbiţi de ceea ce se întâmplă. Restul s-a transformat din popor, în public telespectator. Păcălesc vremurile, aşa cum vremurile îi păcălesc pe ei. Domnilor, aţi câştigat! ţara e la picioarele dumneavoastră, vă acceptă, ploconindu-se, orice. Vă dăm tot ce vreţi. Vă dăm trenurile care nu merg, autostrăzile care nu există, digurile care nu s-au construit, şcolile în care nu se învaţă, medicii care pleacă, profesorii care muncesc cu ora. Să stăpâniţi bine!" - încheie Ion M. Ioniţă.