Revista editorialelor, 13 aprilie

Tragedia care a îndoliat Polonia are ecouri ample în presa de la Bucureşti - editoriale emoţionante evocă, astăzi, momente din istoria polonezilor, mereu încercaţi, dar niciodată răpuşi de evenimente.

Dacă în chimia tragică a accidentului aviatic de acum câteva zile, în care au pierit preşedintele Poloniei şi dimpreună cu el vârfuri ale acestei ţări, n-ar fi existat numele Katyn, nenorocirea şi-ar fi ocupat locul relativ uşor în şirul nenorocirilor - scrie Lucian Avramescu în Jurnalul Naţional. Pădurea Katyn este însă numele de cod al celei mai sângeroase file din istoria unui popor trecut de atâtea ori, cu înverşunată fatalitate, prin foc şi sabie. Am avut norocul - continuă Lucian Avramescu - să cunosc de tânăr această ţară şi acest popor de pani - nobil, orgolios şi tragic. Lângă Pădurea Katyn cade repetat un avion. Nici ceaţa, nici somaţia gazdelor nu i-au oprit pe pilot şi pe preşedintele polonez să aterizeze, neocolind laş locul, lângă morţii lor. Au reuşit. Orgoliul şi fatalitatea desenează împreună portretul acestui popor, şters de atâtea ori de pe hartă şi încăpăţânat să reînvie.

Un text la fel de emoţionant semnează, în Gândul, şi Cristian Tudor Popescu. De trei ori în istoria ei a încetat Polonia să existe ca stat, ciopârţită de marile puteri. Şi totuşi, spiritul acestui popor a rezistat dincolo de pământ şi apă, de râu şi ram. Preşedintele Kaczynski este urmaşul cavalerilor care, în 1939, au luptat cu tancurile germane. A încerca aterizarea lângă Katyn, după trei ratări, însemna, potrivit regulilor aviaţiei, un risc enorm, dar pentru el, cred, însemna a nu da bir cu fugiţii de la întâlnirea cu strămoşii. Chiar dacă în Tupolevul 154 ar fi pierit jumătate din populaţia Poloniei - este convins Cristian Tudor Popescu - ţara ar fi rămas în picioare. Pentru că există o Polonie deasupra capetelor polonezilor, în văzduh, care nu se va prăbuşi niciodată. Iar în finalul editorialului său, jurnalistul pune o întrebare şoc. Dacă, Doamne fereşte şi apără, România ultimilor 20 de ani ar fi trecut printr-o tragedie asemănătoare, oare câte ţări ar fi declarat doliu naţional pentru noi, aşa cum o fac acum, pentru Polonia?