Revista editorialelor, 12 martie

Editorialiştii din presa centrală scriu astăzi despre cât de interesant a devenit metroul bucureştean pentru firmele care până acum se ocupau cu asfaltatul României. Şi mai ales de ce e atât de atractiv dintr-odată.

De asemenea, din editoriale aflăm o posibilă explicaţie a încăpăţânării cu care unii se luptă să îl detroneze pe Mircea Geoană din fruntea Senatului. Şi în fine, o întrebare acum fără răspuns - cât de mult e bine să munceşti?

În editorialul din Gândul, Adrian Bărbulescu scrie "Metroul, cea mai râvnită autostradă". O multitudine de firme româneşti, cunoscute până acum doar pentru asfaltul turnat, s-au asociat cu alte companii străine în vederea participării la licitaţia pentru construcţia Magistralei 5 a metroului bucureştean.

La prima vedere, opţiunea lor pare surprinzătoare. Situaţia trebuie privită însă într-un context mai larg.

Este în continuare nevoie de asfaltatori şi constructori de autostrăzi, însă statul nu prea mai are cu ce să-i plătească. Metroul nu seamănă a autostradă, însă chiar dacă nu se toarnă prea mult asfalt, se foloseşte ciment din plin.

Mircea Marian aminteşte în Evenimentul Zilei de "Basmul cu 1.000 km de autostradă", dar cu bătaie mai lungă, către proiectele guvernamentale.

Dacă veniturile salariale şi pensiile scad, dacă vor creşte şi povara fiscală, şi şomajul, iar investiţii nu se fac, atunci ce face acest executiv pentru cetăţenii României?

Lipseşte un proiect (realist, pe cât posibil!) care să ofere cetăţenilor acestei ţări speranţa că România va ieşi, până la urmă, din criză. Nu cu promisiuni fantasmagorice de genul „100.000 de locuinţe pentru tineri”.

În România liberă Cristian Pârvulescu descrie "Constitutia realitatii virtuale". Invadând ecranele televizoarelor sau ale calculatoarelor personale, realitatea virtuală este prezentată ca singura realitate.

În acest joc, ordinea priorităţilor e schimbată. Nu întâmplător, scenariul compromiterii Senatului şi, prin consecinţă, a democraţiei reprezentative este repus în scena fără prea multe subtilităţi de interpretare.

Inutilitatea instituţiei este o dată în plus subliniată. Adevărul reformei constituţionale devine astfel Adevărul absolut. Există un fel de raţiune superioară care stabileşte ordinea "reală" a lucrurilor.

Şi în fine, în Adevărul, Laurenţiu Ciocăzanu întreabă "Merită?". Acum 3 ani, cazul „Raluca Stroescu" făcea înconjurul ţării: apăruse primul deces din prea multă muncă.

Iar lumea se întreba de ce e nevoie ca un om să moară din suprasolicitare profesională? Miercuri a apărut un nou posibil astfel de caz - Ramona Cîciu se zbate acum între viaţă şi moarte.

Colegii de serviciu sunt convinşi că şefii sunt de vină pentru tragedie. Poate că da. Poate că nu.

Întotdeauna vor exista şefi, stres, presiune, nevoi, dorinţe, rate, carieră, cheltuieli. Sunt produse ale lumii noastre. Noi am creat-o, noi o alimentăm zilnic.