Revista editorialelor, 12 februarie

Editorialiştii ziarelor centrale scriu astăzi despre eficienţa discutabilă a Agenţiei Naţionale de Integritate, comentează proiectul Catedralei Mântuirii Neamului şi revin cu ecouri la evenimentele de la Târgu Mureş, din martie 1990.

După episodul securistic de pe malul lacului Snagov (cu Sorin Roşca Stănescu, Bogdan Chireac şi Cătălin Macovei protagonişti), Agenţia Naţională de integritate (ANI) l-a luat acum în vizor pe... Adi Minune, motiv pentru Laurenţiu Ciocăzanu să noteze, în Adevărul : ""Când storci bani de la buget ca să dai în vileag necuratul din conturile demnitarilor ai o datorie cu mult mai mare decât să faci parte din scenete precum aceasta. Cu sau fără ANI, averile angajaţilor din sectorul public care au ceva de ascuns rămân la fel de bine dosite. Cumnaţi, verişori, mătuşi şi tovarăşi de bine trudesc profesionist la secretizarea şpăgilor. Adăugaţi conturile din Elveţia, plus paradisurile fiscale, şi veţi fi şi mai dezamăgiţi de bilanţul ANI".

Rodica Ciobanu comentează, în Gândul, pe marginea amplasării viitoarei Catedrale a Mântuirii Neamului pe Dealul Arsenalului, în spatele Palatului Parlamentului. Nu exista loc mai potrivit - consideră jurnalista - întrucât cele două proiecte seamănă prin gigantismul arhitectonic. Casa Poporului a fost simbolul de forţă al regimului ceauşist, menit să intimideze, să inspire teamă de la kilometri depărtare şi să dea senzaţia că e nemuritor. Catedrala Mântuirii Neamului este proclamaţia de putere a Bisericii Ortodoxe Române, a supremaţiei sale în raport cu statul, a suveranităţii sale asupra sufletelor, cu acelaşi efect asupra privitorului ca şi construcţia vecină.

Schimbăm ziarul şi subiectul editorialului. Horia Ghibuţiu pleacă, în textul său din Evenimentul Zilei, de la anunţul ministrului Laszlo Bolbely că pe 19 martie, la Târgu Mureş, va fi proiectat "un film cutremurător" despre ceea ce s-a întâmplat acum 20 de ani în oraşul transilvan. Jurnalistul nu crede că acest nou demersc va scoate la iveală adevărul acelor zile. La două decenii de la producerea lor, evenimentele de la Târgu Mureş reprezintă un film pe care l-am vedea degeaba, aşa cum s-ar putea întâmpla şi cu Revoluţia sau cu mineriadele. Dezamăgirea provocată de faptul că cei în drept să facă lumină în aceste cazuri au întârziat sau chiar au ascuns aflarea adevărului a condus la blazare, dezinteres, silă precum şi la îmbrăţişarea propriului adevăr, oricare ar fi el. Aici am ajuns - încheie Horia Ghibuţiu, după comunism şi într-o tranziţie care pare să nu mai ia sfârşit : milioane de oameni, fiecare prea ataşat de adevărul său pentru a-l mai ceda altuia sau pentru a-şi însuşi altul.