Revista editorialelor, 12 aprilie

În editorialul său din Evenimentul Zilei, Horia Ghibuţiu ne propune un exerciţiu: dacă ar exista un cuvânt care să exprime esenţa românismului şi care să ne vină prima oară în minte atât nouă, cât şi celorlalţi, când ne gândim la acest popor, care ar fi acela?

În cazul polonezilor, susţine editorialistul, un astfel de cuvânt ar putea fi „solidaritate”, întrucât, graţie Poloniei, numele primului sindicat liber din lagărul comunist a devenit nu doar un simbol al luptei împotriva totalitarismului, ci şi o marfă de export extrem de apreciată.

"Egali în faţa cătuşelor" îşi intitulează Gabriela Ştefan editorialul din Gândul. Aceasta abordează, pe de o parte, gestul poliţiştilor de a folosi o singură pereche de cătuşe pentru a-i aduce la arest pe judecătorul Florin Costiniu şi asfaltatorul Costel Căşuneanu, ilustrând, astfel, legătura dintre cei doi, iar, pe de altă parte, protestul Asociaţiei Magistraţilor, care, invocând articole din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, susţine că imobilizarea cu cătuşe a judecătorului Costiniu este degradantă.

Potrivit editorialistei, dacă, pentru ceilalţi, cătuşele sunt bune, nu degradează persoana, nu o traumatizează, ba chiar respectă condiţia umană, protestul magistraţilor arată că judecătorul Costiniu, nu ar fi un cetăţean obişnuit ,ci unul superior, cu mai multe drepturi, încătuşarea sa fiind văzută ca "o demonstraţie nepermisă de forţă şi discreditare a puterii judecătoreşti".

"Şi domnul judecător Costiniu este cetăţean român, iar Constituţia spune că cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări". Iar dacă încătuşarea este un abuz, atunci suntem egali şi în faţa abuzurilor", conchide Gabriela Ştefan.

Ovidiu Nahoi, de la Adevărul, scrie despre faptul că, dintre tinerii trimişi de Guvern să studieze în străinătate, pe bani publici, pentru a lucra, apoi, în sectorul public, niciunul nu a fost angajat în vreo structură guvernamentală. În opinia editorialistului, motivul nu ar fi doar extrema politizare administrativă, ci şi faptul că guvernanţii pur şi simplu nu ştiu la ce le-ar putea fi de folos o mână de tineri cu studii administrative în străinătate.

Nu ştiu ce să le ceară şi habar nu au cum să îi evalueze, iar proiectul de modernizare la care aceşti tineri ar putea să contribuie lipseşte. Acest lucru pune sub semnul întrebării însăşi capacitatea României de a se acorda la valorile Uniunii Europene, atrage atenţia Ovidiu Nahoi.