Revista editorialelor, 11 februarie

Marius Niţu scrie în GÂNDUL despre noua modificare - nu se mai ştie a câta - a legii pensiilor. "În bătălia asta în care statul se chinuie să taie peste tot şi fiecare categorie profesională se apără cum poate nu mai contează demult cine are dreptate moral şi legal. Importantă e impresia artistică la tv şi posibilitatea practică a Guvernului de a aplica reducerile.

Un lucru e sigur: Guvernul nu dă la săraci banii luaţi de la pensionarii bogaţi, că Emil Boc nu e Robin Hood. De acum încolo pensiile nu vor mai fi legate de salariul mediu, ci vor fi indexate în funcţie de rata inflaţiei.

Asta înseamnă că vor creşte, procentual vorbind, mult mai încet decât lefurile. În contrapartidă salariaţii vor sta mai mult în câmpul muncii, vârsta de pensionare urmând să crească treptat până la 65 de ani până în 2030 atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.

Altfel spus viitorul e clar. Vom avea pensii mai mici şi mai greu de prins.

Despre noile prevederi ale legii pensiilor unitare, care îşi propune în primul rând să elimine pensiile de sute de milioane de lei vechi, scrie şi Tia Şerbănecu în CURENTUL. "Nu pensiile şi salariile speciale sunt „nesimţite“ (cum li s-a zis) ci statul care le-a permis.

Doar un stat care nu ţine la el însuşi poate da lefuri de zeci de mii de euro şi despăgubiri de sute de mii răsfăţaţilor care şi le-ar pierde.

În ADEVĂRUL, Ovidiu Nahoi analizează situaţia în care se află Grecia şi găseşte, din nefericire, multe similitudini cu ce se întâmplă şi la noi. "Prima întrebare care îţi vine în minte în legătură cu falimentul Greciei este: cum de a fost posibil? Vorbim despre un membru al zonei euro.

Vorbim despre o ţară cu o piaţă internă dezvoltată, cu un PIB pe locuitor de vreo trei ori mai mare ca al României şi care încasează numai din turism, în fiecare an, aproape zece miliarde de dolari. Vorbim despre o populaţie căreia nu-i lipseşte spiritul antreprenorial

Răspunsul e simplu: proasta guvernare, tradusă prin sectorul public umflat şi o lipsă de performanţă acoperită prin creşterea datoriei externe. Adăugaţi aici corupţia şi neregulile în gestionarea fondurilor europene. În Grecia, funcţiile publice se distribuie politic.

În Grecia, scandalurile de corupţie şi deturnări de fonduri publice rămân mereu fără vinovaţi. În ultimii 30 de ani, ţara şi-a dezvoltat infrastructura, sectorul financiar şi cel turistic, dar nu a făcut un adevărat salt de competitivitate. Dar Grecia nu e singurul stat-problemă din Uniune.

România şi Bulgaria sunt, la rândul lor, chiar dacă nu se află în zona euro, prezintă aceleaşi simptome ca şi Grecia. Nici statele baltice nu se simt prea bine. Întrebarea e cine urmează?" - încheie Ovidiu Nahoi.

Sabina Fati în ROMÂNIA LIBERĂ şi Octavian Ştireanu în AZI se opresc asupra "scutului antitachetă", pe care amercianii vor să-l construiască în România.

Sabina Fati consideră că "scutul ne mută din Orient în Occident", iar politicienii români care scritică proiectul sunt dintre cei care dispretuiesc civilizatia occidentala sau care se tem ca Romania va deveni mai importanta o data ce va dispune de instalatii de aparare ce vor proteja nu doar spatiul national, ci si intreaga regiune".

În opinia lui Octavian Ştireanu, "Autorităţile de la Bucureşti se agită în mod inutil. Pentru ele, scutul antirachetă este ca ninsoarea: nici nu ştiu când apare ori când cade şi nici nu i se pot opune. Este o afacere importantă de business tehnologico-militar american, dar şi un capitol convenabil pe agenda ruso-americană."