Remus Ștefureac: Unul din patru români neagă crimele comunismului. Lipsa educației istorice alimentează nostalgia

La 35 de ani de la căderea comunismului, în România, evident, două treimi dintre români, 66%, consideră că fostul dictator Nicolae Ceauşescu a fost un lider bun şi doar un sfert dintre compatrioţi spun că acesta s-a dovedit un conducător rău.

Sunt rezultatele unei cercetări sociologice realizate de INSCOP Research, în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului, referitor la percepţia populaţiei cu privire la comunism. Datele studiului, intitulat "Percepţia populaţiei cu privire la comunism, reperele nostalgiei", au fost culese în luna iulie 2025 pe un eşantion de 1.500 de respondenţi, avem şi o eroare de plus-minus 2,5%.

Datele complete vor fi prezentate marți, iar rezultatele sondajului sunt pe alocuri halucinante, dezvăluind fundamentele unei nostalgii colective despre motivaţiile care discutăm cu invitatul de marți al "Apelului matinal", sociologul Remus Ştefureac, director general INSCOP Research. Bună dimineaţa!

Remus Ştefureac: Bună dimineaţa şi bună dimineaţa dumneavoastră şi minunaţilor ascultători de la Radio România Actualităţi!

Datele complete vor fi, desigur, prezentate astăzi. Nu vrem să furăm startul, dar studiul este halucinant, cred că e cel mai bun adjectiv pe care îl putem folosi. Ce v-a surprins pe dumneavoastră cel mai mult?

Remus Ștefureac: unul din patru români nu cred că fostul regim comunist a comis crime şi abuzuri, ceea ce este cu adevărat halucinant!

Remus Ştefureac: Cel mai mult şi ceea ce sare în evidenţă şi vom vedea, vom prezenta astăzi toate datele, este intensitatea pe anumiţi indicatori a acestui sentiment de nostalgie sau, mă rog, a indicatorilor care evaluează pozitiv fostul regim comunist. De asemenea, mi-a tras atenţia - şi chiar dacă noi vom face prezentarea peste o oră şi jumătate, cred că la Radio România Actualităţi putem măcar să indicăm aşa, câteva repere - unul din patru români, de exemplu, nu cred că fostul regim comunist a comis crime şi abuzuri, ceea ce este cu adevărat halucinant şi demonstrează dincolo de, eu ştiu, motivaţiile acestei atitudini nostalgice, care pot fi legate, eu ştiu, de o frustrare, mai degrabă legată de prezent, şi atunci se întâmplă această idealizare a trecutului. Poate fi un regret al perioadei tinereţii în rândul, să spunem, persoanelor mai vârstnice care au trăit acea perioadă. Deci pot fi frustrări combinate, să spunem, cu acest tip de regret. O mare parte a intensităţii acestui sentiment vine şi din necunoaştere, vine şi din negarea unor adevăruri istorice pe care noi, ca societate, în ultimele 3 decenii şi jumătate, am neglijat să le prezentăm opiniei publice, pentru că astfel de opinii sunt împărtăşite şi de generaţia tânără. Nu am predat istorie recentă, până la urmă şi generaţiile tinere şi cele nu foarte tinere, pentru că cu perioada comunismului nu existau informaţii despre crimele şi abuzurile regimului comunist, evident, nu ştim foarte multe lucruri despre ceea ce s-a întâmplat. Am citit şi, sigur, ştim cu toţii în Germania postbelică, imediat după al Doilea Război Mondial, statul german, noul stat german şi-a făcut un fundament al al trăiniciei acestui stat, promovarea valorilor democratice, valorilor libertăţii şi cunoaşterea abuzurilor regimului nazist. În România, din păcate, nu s-a întâmplat şi nu se întâmplă acest lucru şi din acest motiv avem astfel de opinii, să spunem, care idealizează, exacerbează mituri legate de fostul regim comunist care, din păcate, nu aulegătură cu realitatea. Mai mult decât atât, ceea ce am constatat cel puţin în ultimii 10 ani şi am făcut altfel de cercetări, este că pe reţelele sociale, în principal, dincolo de sentimentul nostalgic natural, se întâmplă firesc, aşa cum spuneam, un regret după ţinereţea pierdută, vedem o agresiune informaţională fără precedent, un val de minciuni, dezinformări, minciuni de-a dreptul grosolane, de-a drept groteşti uneori, care idealizează, să spunem, momente ale fostului regim, eu ştiu, nouă în realizări ale fostului regim, adesea utilizate şi în spaţiul politic, adesea utilizate şi ca platforme electorale, chiar cu oarecare succes, având acest succes tocmai pe fundul necunoaşterii, tocmai pe fondul faptului că noi, ca societate, în ultimele 3 decenii, nu am creat nici capabilităţi de a contracara aceste tipuri de dezinformări şi nu avem nici anticorpii pentru a rezista la astfel de manipulări.

Să știți că am încercat și am vorbit cu mai mulți profesori. Studiul în școală este relativ redus, apropo de perioada de comunism. Numai că aș vrea să-mi confirmați eșantionul, 1.500 de respondenți - câți dintre ei sunt cu vârsta de 20-30 de ani, raportându-ne nu neapărat la anii '90, după Revoluție, sau după lovitură, ci chiar înainte, pentru că degeaba...?

Există diferențe semnificative între opinia publicului din orașele mari - versus opinia românilor din mediul rural, de la țară, din orașele mici

Remus Ştefureac: E o întrebare foarte bună. Nu întâmplător noi am făcut studiul pe un eșantion mai mare, de 1.500 - 1.500 este un eșantion reprezentativ pentru populația generală a României -, dar am făcut acest eșantion mai mare decât se aplică în mod obișnuit tocmai pentru a surprinde grupuri de populații semnificative statistic, specifice, de tip "tineri 18-29 de ani". Avem suficient de mulți tineri, câteva sute, care să reflecte opinia populației tinere; avem la fel pe toate categoriile: bărbați, femei, oameni care locuiesc la București, oameni care locuiesc în orașele mici, oameni care locuiesc la sate. De altfel, astăzi vom prezenta în detaliu studiul integral, cu prezentări detaliate pe grupuri sociodemografice, va fi făcut public. Vom consta, de exemplu, că există diferențe semnificative între opinia publicului din orașele mari - București - versus opinia românilor din mediul rural, de la țară, din orașele mici. Factorul economic şi social este important; acolo unde nivelul de trai este mai scăzut, acolo unde beneficiile, inclusiv ale aderării la UE, nu au ajuns suficient, există un nivel, un procent ceva mai mare de validare a fostului regim comunist și de ignorare a unor realități ale acelui regim, pentru că e o disonanță aparentă și poate, iarăși, noi ne-am obișnuit cumva să nu mai apreciem lucrurile bune pe care le avem astăzi în România sau pe care le avem în ultimele trei decenii. Libertatea, de exemplu. Cei mai mulți români, peste 80%, spre 90%, spun că înainte de '89 exista mai puțină libertate, ceea ce e un lucru aparent bun. Pe de altă parte, mai mult de jumătate spun că fostul regim comunist a făcut mai degrabă lucruri bune pentru România decât lucruri rele - ceea ce sigur că e o contradicție, nu? Dacă nu aveam libertate, cum a făcut mai multe lucruri bune decât lucruri rele?

Mulți au rămas cantonați în acele vremuri - "statul ne dădea casă și aveam cu toții un serviciu". Cred că asta e sintagma pe care o folosesc.

"Aproape 60% dintre tinerii de 18-29 de ani spun că înainte de 1989 era mai puțină poluare!!"

Remus Ştefureac: Este adevărat, ceea ce nu... O parte dintre opinii nu ni le explicăm, în cazul tinerilor. Sigur, există întotdeauna transferul de percepție de la părinți spre copii, de la bunici spre nepoți, putem să considerăm acest lucru, dar asta e doar o explicație parțială. Pentru că vă voi da un exemplu care, iarăși, pe mine cel puțin și pe colegii mei ne-a tulburat. Am pus o întrebare foarte simplă care are legătură și cu preocupările generației tinere, și anume protecția mediului; am pus întrebarea de tipul următor: "Înainte de 1989, în perioada regimului comunist, era mai puțină poluare sau mai multă poluare decât în prezent?" Acum, oricine a trăit acele vremuri - și nu e nevoie de istorici, avem aproape jumătate din populația României care a fost martoră directă, poate să confirme faptul că înainte de 1989 poluarea era o problemă majoră generată de industria din acele vremuri. Eu m-am născut în Valea Jiului; știu că Jiul curgea negru și-a curs negru toată copilăria mea, aerul era îmbâcsit și...

Acoperișurile caselor în Copșa Mică sau în Comarnic, de exemplu, erau ori negre ori albe, nu?

Remus Ştefureac: Rezultatele cercetării care m-au tulburat sunt următoarele: avem jumătate dintre români, aproape 50%...52-53%, mă scuzați, care spun că înainte de 1989 era mai puțină poluare generată de industrie. Dacă îi întrebăm pe cei vârstnici, pe cei cu vârsta de peste 60 de ani, vreo 48% spun că era mai puțină poluare - deci un pic mai mult realism, pentru că oamenii, totuși, își mai aduc aminte. Însă dacă mergem la tinerii de 18-29 de ani, culmea, vedem aproape 60% dintre tinerii de 18-29 de ani care spun că înainte de 1989 era mai puțină poluare. Și atunci, mă întreb: de unde vine această percepție? Că nu are cum să vină doar de la părinți și bunici, care sunt ceva mai temperați pe acest subiect, pentru că știu realitatea.

Dar cât de educați sunt, exact? Care e /.../?

Agresiunea informațională: vectori populist-naționaliști și influențe externe

Remus Ştefureac: Explicația evidentă vine atât din educație - și ați dat, spre exemplu, conversațiile dumneavoastră cu profesori care spun că, practic, perioada comunistă este aproape necunoscută pentru generațiile tinere -, dar vine și din agresiunile informaționale pe rețelele sociale. În ultimii 10 ani, acest tip de agresiune, care are drept sursă atât vectori interni mari iubitori de populism, cât și vectori externi ostili, care rostogolesc, nu doar în România, ci în toată Uniunea Europeană, narațiuni ostile, narațiuni de acest tip care glorifică un trecut care nu a făcut mare bine României - mă refer, evident, la Rusia și acţiunile sale permanente de propagandă și manipulare -, acestea au un impact puternic pe rețelele sociale și nu sunt contracarate de nimic. Altfel spus, atunci când îl vedem pe fostul dictator Nicolae Ceaușescu defilând în diverse clipuri, videoclipuri, excelent realizate din punct de vedere tehnic, evident, glorificând o perioadă care, repet, nu avea nicio legătură cu realitățile dure pe care le-au trăit românii şi din punct de vedere economic, și social, și al libertăților și drepturilor, nu există niciun contrast, nu există nicio contrareacție, nu există nicio explicare a adevărurilor din acea perioadă. De exemplu, un adevăr foarte crud, și anume faptul că aproape jumătate de milion de români, în perioada regimului comunist, au fost torturaţi, au murit în închisorile comuniste. Nu există o cunoaștere profundă, vizibilă, clară a acestei realități dramatice pentru poporul nostru, și tocmai de aceea astăzi, cum spuneam, aproape unul din patru români, spre 25%, nu cred că fostul regimul comunist se face vinovat de abuzuri și crime.

Ştiţi ce aș fi curios? Dacă toți respondenții pe care i-ați avut în această cercetare ar vizita Memorialul victimelor comunismului și al rezistenței și mai apoi să răspundă la întrebările din chestionar; credeți că s-ar schimba semnificativ?

Nevoia de educație vizuală și sensibilizare istorică

Remus Ştefureac: Cred că s-ar schimba; și, știți, putem să facem acest lucru. Nu e nevoie să plimbăm jumătate de Românie, nu e nevoie să plimbăm toată generația tânără în închisorile comuniste, la Pitești, la Gherla, la Aiud. Avem astăzi tehnologie, putem să dezvoltăm suficient de multe mijloace audio-video care să arate realitățile de atunci. Atunci când îl vedem, de exemplu, defilând - eu știu, vedem clipuri generate cu inteligența artificială și transformându-l pe Nicolae Ceaușescu într-un erou a generației tinere care defilează pe la festivaluri de muzică, am văzut chiar recent acest lucru, la un celebru festival aflat la malul mării, noi nu avem o contrareacție, de exemplu, chiar vizuală - să vedem, de exemplu, cum a fost torturat Iuliu Maniu și ucis în închisorile comuniste; cum au pierit atât de mulți români, torturați în experimente îngrozitoare, dincolo de orice limită a subumanității. Nu! Tinerii de astăzi, dar nu doar tinerii, nici vârstnicii nu știu acest lucru, nu au adevărata dimensiune. A existat la începutul anilor '90 celebrul serial "Memorialul durerii", vă aduceți aminte de el...

Cu siguranţă!

Remus Ştefureac: La începutul anilor '90, când într-adevăr societatea era sub imperiul schimbării de regim din 1989, când iarăși au murit atât de mulți oameni pentru libertate, că nu au murit pentru altceva.

Și au rămas întrebările și după '89.

Concluzie: Educația e cheia

Remus Ştefureac: Absolut. Toate aceste clarificări au lipsit, din păcate, și cred că devine esențială o conversație națională și o campanie masivă de informare, pentru că altfel aceste percepții fundamentate pe minciuni grosolane, pe manipulări, pe dezinformări, riscă - și o spun cu toată responsabilitatea - să afecteze grav fundamentele regimului nostru democratic, și de aici până la opțiuni nondemocratice, până la opțiuni mai degrabă favorabile unor regimuri autoritare, care pentru România au însemnat și sărăcie, și teroare, și lipsă de securitate, este doar un pas foarte mic.

Da. Până la urmă, totul se rezumă, cred, la societate. Ţine de noi cum ne mișcăm, de noi, de...

Remus Ştefureac: Ține de noi și la educație.

Fără îndoială. Sunt curios să cercetez și eu studiul dumneavoastră. Cu mulțumiri pentru discuţie!

Remus Ştefureac: Mulțumesc și eu! Şi numai gânduri bune tuturor ascultătorilor RRA!

Da, e un studiu care ar trebui pe noi toți să ne pună pe gânduri: la 35 de ani de la căderea comunismului în România, două treimi dintre români consideră că fostul dictator Nicolae Ceaușescu a fost un lider bun.