Reinundarea luncii Dunării, posibilă rezolvare pentru trei probleme

Anumiți specialiști și autorități din domeniul mediului readuc în discuția publică ideea refacerii zonelor umede ale Dunării, în speță inundarea luncii Dunării, și avantajele care decurg de aici.

Asociația WWF România și Universitatea București consideră varianta fezabilă atât ca măsură de prevenire a inundațiilor dar și pentru avantajele economice și de mediu.

Cele două instituții au realizat un proiect pentru o zonă pilot: regiunea în care, în urmă cu 60 de ani, se afla Balta sau Lacul Greaca, în județele Giurgiu și Călărași.

Proiectul a fost discutat cu autoritățile și cu cele 6 comunități locale.

Surprinzător, cele mai multe voci sunt pentru refacerea zonei umede. Documentele de la începutul secolului 20 arată și de ce.

Omul nu poate controla natura

Ideea proiectului pleacă de la o concluzie la care ajung tot mai mulți specialiști și instituții europene: oricât ar încerca să controleze natura, omul nu reușește decât să creeze dezechilibre.

Spre exemplu îndiguirea Dunării: au fost investite echivalentul a zeci de miliarde de euro în peste 60 de ani, iar fluviul rupe mereu digurile căutându-și vechea albie, vechea sa zonă de respirație pe timp de ape mari.

Proiectul Asociației WWF România, în colaborare cu cercetătorii Universității București, arată că refacerea unei singure bălți, cum este Greaca, de lângă Giurgiu, pune la adăpost de inundații toate orașele mari din aval, variantă confirmată în principiu și de Apele Române.

Comisarul de mediu, Clara Adam amintește că, în anul 2000, un proiect similar a fost înaintat Guvernului chiar de Agenția de Mediu iar confirmarea avantajelor s-a văzut în 2006, odată cu primele inundații record.

Economia zonelor umede de luncă versus agricultură

Cel de-al doilea avantaj ar fi cel economic. În acest moment, cele 6 comunități locale fac o agricultură de subzistență iar mare parte din lunca Dunării e asimilată zonelor defavorizate, adică sărace.

O parte a studiului Universității București face o comparație cu situația din 1910, când Grigore Antipa a cercetat zona, contabilizând cât se câștiga din pește, creșterea animalelor, lemn, viticultură, legumicultură sau meșteșuguri pe bază de stuf.

Elena Preda, cercetător al Universității București, spune că zona Greaca producea echivalentul actual al sumei de 40 de milioane de dolari pe an, în vreme ce astăzi agricultura produce doar 12 milioane.

Pe vremuri era una din cele mai bogate zone dunărene, astăzi acest renume a dispărut.

Cum se poate traduce biodiversitatea în bani

A treia componentă a proiectului vizează avantajele de mediu care sunt mână în mână cu avantajele turismului specific unei zone umede: pescuit amator, observarea speciilor rare de păsări sau chiar vânătoarea.

Mulți ar putea zâmbi, dar consilierii județeni din Giurgiu au avut surpriza să constate în 2013 că, spre exemplu, după refacerea zonei umede de la Comana-Călugăreni, au revenit primele perechi de rațe cu gât roșu, specie protejată.

Pentru observarea acestei păsări, ornitologi din toată Europa vin în Bulgaria, zona Durankulak și cheltuiesc pentru cazare, mâncare sau ghidare, aducând bani comunității locale.

Între timp, proiectul de la Comana, de pe Nejlov, a devenit proiect pilot despre care întreabă toată Europa.

Directorul general al WWF România, Orieta Hulea, declara că aceste oportunități pot fi recreeate de-a lungul întregii lunci a Dunării dacă omul lucrează împreună cu mediul și nu împotriva lui.

Mai mult, WWF România are deja experiență pentru că, la Mahmudia este pus în practică un proiect similar împreună cu autoritățile locale.

Probleme și comunități

Rezultatul studiului arată că toate comunitățile din regiunea vechii bălți dunărene sunt dispuse să refacă parțial zona umedă, adică sunt dispuse să rupă digurile pentru a inunda.

Totuși, sunt și probleme, pentru că nimeni nu vrea să arunce terenurile agricole în Dunăre, de dragul naturii sau al vorbelor despre avantaje economice.

Prima solicitare este despăgubirea pentru terenuri. Apoi trebuie studii tehnice suplimentare pentru a vedea în ce măsură zona mai păstrază apa, după 60 de ani de nivelare agricolă.

În fine, primarul din Gostinu, Dumitru Văcaru, se îndoiește, printre altele, de rentabilitatea economică.

Dincolo de acest lucru, el atenționează că, în cazul aplicării acestui proiect, comuna Gostinu va avea nevoie de un dig de protecție propriu, pentru că se află cel mai aproape de nivelul Dunării iar inundațiile o vizează direct.

Reprezentanții Apelor Române spun și ei că trebuie făcute studii tehnice suplimentare, dar că varianta refacerii zonelor umede ale Dunării a fost avansată și de către instituție, ca măsură de prevenire a inundațiilor.

Audio: Reportajul în format audio