Refugiaţii ucraineni din Satu Mare au marcat un an de la începutul războiului
Refugiată din Ucraina: Mă numesc Svetlana, sunt din Harkov, şi vreau să scot în evidenţă faptul că noi toţi, ucrainenii, luptăm în aceste clipe, nu doar pentru a ne apăra ţara, ci pentru a apăra întrega Europă.
Articol de Radio România Actualităţi, 25 Februarie 2023, 02:15
Ucrainenii, care şi-au găsit un cămin în judeţul Satu Mare, de la izbucnirea conflictului armat din ţara lor, au organizat, ieri, un miting în centrul municipiului Satu Mare, pentru a marca un an de la începerea războiului. Sergiu Podină a transmis mai multe detalii.
Sergiu Podină: Milioane de ucraineni şi-au folosit casele, ţara. Au lăsat în urmă oameni dragi, fugind din calea războiului. Pentru cei mai mulţi dintre ei, România a fost doar o ţară de tranzit. Zeci, poate chiar sute de mii au traversat în drumul lor şi judeţul Satu Mare, iar câteva sute au simţit că acest oraş cu oameni mereu primitori, poate să le devină a doua casă.
-: Eu sunt Ileana Tofan, şi, aici, în Satu Mare, sunt ucrainieni refugiaţi din toată Ucaina. Aţi auzit aici că s-au numit Harkov, Lisichansk, Kiev, Krivoi Rog, Zaporojie. Ucrainienii refugiaţi s-au aranjat la lucru, care au posibilitatea să lucreze. Cei care nu, nu lucrează sau sunt la o etate, oarecare, care nu mai pot. Sunt acasă, dar ne-am unit într-o grupă. Dacă e nevoie de ceva, de ajutor, ne străduim în comun să o facem.
Sergiu Podină: Sunt 365 de zile de când, aşa cum aflăm de la Isa, o tânără de 20 de ani, trăiesc cu îngrijorare. Mereu cu gândul la cei care în tot acest timp luptă pe front, riscându-şi viaţa.
-: Acum un an, în această zi, viaţa mea şi a tuturor ucrainenilor s-a schimbat. La 24 februarie 2022, nu am mai avut linişte sufletească. În fiecare zi cu aceeaşi teamă, frica, grijă pentru cei care luptă în acest război. Tatăl meu lucrează la staţia electrică şi vorbesc cu el la telefon, preţuind fiecare clipă, ca şi cum ar fi ultima. Uniţi de aceeaşi suferinţă îşi amintesc şi povestesc despre ziua în care au plecat din Ucraina.
-: Mă numesc Daria, şi sunt în România din vara anului trecut. Am locuit la Kiev şi am luat împreună cu soţul meu, care luptă acum pe front, decizia de a părăsi ţara. Atunci când o rachetă a lovit oraşul, o grămadă de vieţi omeneşti, printre care au fost şi copii. Atunci a fost momemntul în care am zis că trebuie mai mult decât orice să îi protejăm viaţa fiului nostru.
Sergiu Podină: Dacă acum un an voiau doar să se trezească din acest vis urât, acum îşi doresc victoria în faţa armatei ruse.
-: Mă numesc Svetlana, sunt din Harkov, şi vreau să scot în evidenţă faptul că noi toţi, ucrainenii, luptăm în aceste clipe, nu doar pentru a ne apăra ţara, ci pentru a apăra întrega Europă.
