Produsele bio sunt verificate cel puțin anual

Plafonarea adaosurilor comerciale la produsele alimentare românești va însemna prețuri mai mici la raft și vânzări în creștere pentru magazine, consideră Asociația Operatorilor din Agricultura Ecologică Bio-România. Această măsură va avea un dublu impact pozitiv, prețurile la raft vor fi mai mici, iar producătorii agricoli și procesatorii nu vor fi afectați.
Discutăm pe această temă alături de invitatul Apelului matinal, Marian Cioceanu, președintele Asociației Operatorilor din Agricultura Ecologică Bio-România. Bună dimineața.
Bună dimineața, vă salut și vă ascult tot timpul în deplasările mele prin țară. Vă felicit pentru tonusul și pentru emisiunile bio pe care le faceți, pentru că bio înseamnă viață.
Drumuri bune să aveți de fiecare dată, evident toți cei care vă aflați la volan. Vorbim despre plafonarea adaosurilor comerciale la produsele alimentare românești sau procesate în România. Va ajuta? Vă va ajuta?
Foarte scurt, sunt medic veterinar și un principiu este să tratezi cauza și nu efectul. Din păcate, această plafonare este ca și luăm un anestezic să nu ne mai doară capul, dar cauza pentru care ne doare capul rămâne. Deci pe o perioadă foarte scurtă, poate să ajute, dar nu rezolvă nimic.
De ce vă doare capul? Plastic vorbind.
Păi, ne doare capul, pentru că ...., şi durerea de cap mai trece, dar când un mic producător dă faliment, vinde, pleacă la oraș sau, mai rău, să culeagă sparanghel prin alte țări, e dureros. În momentul când tu produci corect și produsul pe care îl obții nu poți să-l vinzi să-ți acopere costurile, e moartea țăranului și moartea satului românesc.
De la ministrul agriculturii aflăm că ordonanța este în lucru, dar retailerii se tem că ar putea exista dezechilibre pe termen lung care pot afecta piața pe întregul lanț alimentar. Ați avut consultări, ce spun fermierii?
Fermierii - și am văzut și eu presa. Aseară, colegul dumneavoastră mi-a dat câteva link-uri. Fermierii, producătorii mijlocii chiar și producătorii mari, toți sunt de acord că nu este soluția. Adică, atâta timp cât noi avem curentul dublu față de Polonia, mai scump decât Germania și Franța, nu o să putem niciodată să producem o mâncare de calitate, măcar la prețurile lor. Și atunci ei vin cu produsele lor mai ieftine, fiindcă curentul este mai ieftin. Sticla, noi cumpărăm borcane de peste tot. Noi nu avem borcane, borcanele noastre sunt mai scumpe, murăturile noastre vor fi mai scumpe. Și atunci avem o țară extraordinară, producem alimente, medicamente, dar nu le mai putem produce, că suntem prea scumpi și mâncăm de la alții.
Da, pe asta chiar nu o știam. Dacă am ajuns să importăm și borcane de sticlă... Dar ce soluții ați vedea dumneavoastră?
Soluția, ca medic veterinar, ce am învățat pe vremuri a rămas valabil şi au zis și alții mult înaintea mea, de la Hipocrate, trebuie să mergem la cauză. De ce noi, care avem petrol, gaze, o reţea de hidrocentrale solidă, panouri fotovoltaice, mai nou acum, avem curentul dublu decât colegii noștri din Polonia, cu care avem o relație foarte bună, noi, la Bio România; ei vin cu merele lor, care sunt mult mai ieftine decât o livadă cu irigații, cu de-asta antigrindină, care costă s-o întreții, costă să obții un măr de calitate, să-l păstrezi peste iarnă în România, în aceste congelatoare care consumă curent tot timpul, pe noi ne costă dublu și suntem prea scumpi.
Dar o astfel de măsură mai este aplicată în alte state ale Uniunii Europene sau doar la noi?
Ce am mai auzit, și în Ungaria, nu știu, oricum să plafonezi toate prețurile la toate alimentele care se produc în România, am avut consultări și cu fermierii, dar și cu colegii, că suntem oameni și e bine să vorbim, că, dacă vorbim, sigur găsim soluții mai bune, cu colegii de la Asociația Marilor Rețele și, dacă aș fi în locul lor, aș proceda la fel. Ne-au zis: softul trebuie schimbat. Sunt acum, nu știu, 21 de produse, a fost o nebunie ca să schimbe softurile și să nu depășească acel adaos impus, dar la mii, mii, multe mii de sortimente de produse, poate zeci de mii de alimente românești, va fi absolut o nebunie implementarea și, dacă se dorește, durează luni de zile, iar după aceea amenzile sunt enorme și fiecare vrea să-și facă viața mai ușoară și atunci pot să ia poate, eu știu, biscuiți de la bulgari, să nu-i mai ia din România, ca să nu primească amendă şi în șase luni, un an de la implementare, ne vom trezi că, nu numai micii producători vor dispărea, vor dispărea și cei mijlocii și poate chiar mari. Asta este o realitate.
Şi pentru că vorbim de fermieri, ce înseamnă programul 'Adoptă un țăran'. Sună foarte interesant.
Nu este ideea noastră. Eram în Ministerul Agriculturii, răspundeam cumva de agricultura ecologică prin anul 2001-2002 și atunci veneau francezii să ne învețe să ne exporte acest model de 'adoptă un țăran', adică fermierii de lângă orașe își aleg... De fapt ar trebui invers: câțiva locuitori caută un fermier pe care îl vizitează, au încredere în el, îi comandă, îl prefinanțează primăvara când se însămânțează legumele, fructele, eu știu, încep lucrările agricole, atunci ei se întâlnesc, fermierul cu 30-40 de orășeni, să spunem, și stabilesc ce vor să mănânce peste vară, ce legume, ce fructe, ce, eu știu, verdețuri, ouă, produse de origine animală, pui, păsări ș.a.m.d. Orășenii dau un avans, fermierul își ia tot ce are nevoie și, săptămânal, fermierul are câte o ladă cu produse pe bază de comandă, cu care vine într-o zonă din oraș. Toți știu că joi, la ora 4:00, ne întâlnim la colț, la intersecție și vin își iau produsele și toată lumea este fericită, nu mai spunem că se leagă o relație de prietenie, orășenii vin în weekend, îl mai și ajută și este o armonie care ar trebui să fie, iar acei orășeni au garanția, au siguranța a ceea ce mănâncă. Asta este o mare problemă astăzi mai ales la noi.
Chiar avem întrebări din partea ascultătorilor: cum avem certitudinea că produsele bio sunt chiar bio? Până la urmă, cine le verifică?
Cel mai controlat, cel mai verificat și cel mai sigur aliment, care nu este acesta care, dacă tu cunoști ţăranul și te duci acolo, ăla e cel mai sigur, dar dacă nu cunoști producătorul, mai sigur decât alimentul bio nu există nimic în marea industrie și în marile magazine. Cine poate să... Ne ducem la orice supermarket și luăm o pâine. Știe cineva, nici statul, nici autoritățile, nimeni nu știe din ce grâu s-a făcut pâinea aia? Absolut! Că-i din România, că-i din Australia, nu are cum să știe! Or, această trasabilitate obligatorie la legislația agriculturii ecologice și a alimentelor bio ne dă garanția, putem să mergem la brutărie, brutăria are înregistrat lotul de făină din care a făcut pâinea, mergem la moară, găsim înregistrat de unde a venit acel grâu și putem să aflăm și sămânța care s-a însămânțat, grâul din care s-a făcut pâine.
Nu. La nivel teoretic, avem trasabilitate. Ideea este dacă cineva este pe tot acest lanț, o verifică.
Anual, cel puțin o dată, sunt firme de inspecție și certificare autorizate și delegate de Ministerul Agriculturii care, ca să pui acea siglă și acea denumire de bio,eco, ești obligat să plătești pe banii tăi o firmă de certificare care verifică toate facturile, toate intrările, toate ingredientele și n-ai cum... Știți cum? E o discuție, predau și la facultate și tot așa, mă întreabă studenții, şi eu întreb la rândul meu: ai niște bani în buzunar? Da. Eşti convins că toate bacnotele, nu e niciuna falsificată, toate sunt originale? Se mai întâmplă, datorită diferenței de preț... Sunt și oameni necinstiţi care doresc să se îmbogățească peste noapte, dar sunt eliminați. De de multe ori ei pleacă singuri că își dau seama cât e de complicat, că nu se pot face șmecherii și, decât să dea amendă sau să se chinuie, atunci ies din sistem. Cei care sunt cu credință în Dumnezeu, rămân în bio.
Marian Cioceanu, președintele Asociației Operatorilor din Agricultura Ecologică Bio-România, invitatul de astăzi la 'Apel matinal'. Zi frumoasă!