Prelucrarea ceramicii negre, meşteşug de la daci

Marginea este locul în care argila capătă forme ce atrag oameni din lumea întreagă.

Ceramica de culoare neagră este mărturie a originii dacice a poporului român.

Ea se mai întâlneşte astăzi numai în atelierele de olărit de la Marginea, jud. Suceava.

Tehnica s-a păstrat până azi, cu ceva schimbări: pământul este adus de olar de la marginea satului, însa vasele sunt arse acum în cuptoare, închise şi în partea de sus şi la gurile de foc.

Ca şi dacii, meşterul frământă lutul cu mâinile goale, după ce l-a inmuiat cu apă. Îşi alege un bulgăre de pământ, îl pune pe roată şi totul incepe să se transforme.

Formele vaselor sunt şi ele din vremuri străvechi, oala înaltă, oala mare cu două toarte, străchini de diferte dimensiuni, oale “cu mănuşi”.

După modelare, vasele îşi urmează drumul vechi de mii de ani.

Pe vremuri, erau arse în gropi mari de 1,5 m, de forma unui con cu vârful în sus.

Alături era săpată o groapă mai mică, ce comunica printr-un canal cu prima şi in care se făcea focul, foc ce ducea la colorarea în roşu a vaselor din groapa mare.

În acest moment vasele erau acoperite cu un strat gros de lut umed, astupându-se astfel şi canalul dintre cele doua gropi. Arderea însă continua, făra oxigen, vasele căpătând culoarea cenuşie sau neagră.

Tehnica de decorare este cea tradiţionalăşi anume, vasele se lustruiesc cu o piatră specială iar urmele cenuşii rămase pe pereţii vasului încă nears, se amestecă cu negrul metalic al acestora.

Acestei tehnici i se adaugă folosirea motivelor şi ornamentelor geometrice.