Povestea canalului Bîstroe

Dar care este contextul, care este povestea acestui canal - sursă de tensiuni cu ţara vecină?

Ucrainenii urmăresc de multă vreme ca braţul Chilia şi canalul Bîstroe să fie incluse într-un coridor european de transport - să devină, adică, o cale navigabilă la fel ca braţul Sulina, ceea ce le-ar servi de minune intereselor lor economice.

Autorităţile române, însă, se opun. Şi nu numai pentru că Bîstroe ar face concurenţă braţului Sulina în ceea ce priveşte traficul de mărfuri pe Dunăre (spre şi dinspre Europa) ci şi - în egală măsură - din cauza impactului pe care lucrările de pe canalul ucrainean le-ar avea asupra ecosistemelor din Delta Dunării. Costi Dumăscu.

Reporter: Canalul Bîstroe este o lucrare hidrotehnică începută de ucraineni în urmă cu aproape două decenii, în 2004, cu scopul de a permite accesul navelor maritime pe o cale alternativă la porturile Dunării de Jos.

Proiectul presupunea efectuarea de lucrări considerabile de dragaj pe Brațul Bîstroe, aflat în întregime pe teritoriul ucrainean, dar și lucrări în mai multe puncte critice pe brațul Chilia, care formează frontiera dintre România și Ucraina.

Autoritățile de la București au făcut însă tot ceea ce s-a putut pentru a opri proiectul, iar subiectul a fost și pe prima pagină a presei de atunci, cu titluri precum ”Atacul Ucrainei asupra Deltei” sau ”Canalul ucigaș din Delta Dunării”.

Sesizate de România, mai multe organisme internaționale în domeniul producției mediului au stabilit că proiectul ucrainean încalcă prevederile a numeroase convenții internaționale și au cerut autorităților de la Kiev să oprească lucrările.

În 2020, Ucraina a promis că va renunța la proiectul inițial și că va respecta toate cerințele de evaluare a impactului asupra mediului.