PE URMELE EROILOR – STEGARUL UNIRII, IONU IRINEI DIN AGRIŞ

Pe urmele lui Ion Arion am plecat la mijloc încă însorit de noiembrie în Agrişul natal. Nici nu a trebuit să întreb decât o singură dată, că am şi ajuns la Lelea Ilenă Arion din Agriș.

AUDIO:

Născută la 10 ani de la Marea Unire, a aflat povestea lui Ion Arion, cel numit simplu stegarul Unirii deja ca pe o legendă. Ca să aflu și eu această poveste în care într-adevăr istoria se țese cu ițe de legendă am ajuns chiar în satul de unde Ion Arion pleca mândru de steagul lui spre Alba Iulia.

Agrișul e un sat în care timpul pare a nu-și fi făcut prea mult de lucru în ultima sută de ani. Cu lelea Ilenă a fost răbdător și i-a dat zile să spună o poveste auzită din copilărie, o poveste care făcea parte și din istoria familiei în care a fost primită ca noră.

Apoi sătenii m-au condus şi la nepotul de frate al stegarului Unirii. Am ajuns repede şi în curtea de unde acum 100 de ani pornea „unchiu”, cum îi zic şi azi urmaşii. Tot Ion Arion îl cheamă şi pe nepot, la invitaţia căruia am luat loc. Am luat loc și am depănat povestea: Ion Arion era falnic bărbat, avea 24 de ani şi era deja veteran de război, iar sătenii, în frunte cu preotul l-au desemnat pe el să ducă steagul lor la Alba Iulia. Însă în gara tin Teiuş, a fost „puşcat” mişeleşte şi a ajuns pe braţele consătenilor nu la Marea Adunare de la Alba Iulia, ci în cimitirul Maieri 1, unde a avut parte de o înmormântare de erou. Acum 100 de ani a participat chiar vasile Goldiş, astăzi părintele Niculiţă Pascu se îngrijeşte de cele creştineşti şi le spune celor care vin să viziteze mormântul povestea lui.

La Agriş, familia Arion păstrează însă pozele de-atunci: una cu Ion Arion pe catafalc, poză făcută de fotograful Unirii, alta cu Ion mândru între doi feciori. Anuța Arion a păstrat și o carte de povestiri istorice în care stegarul Unirii e portretizat ca un fel de Aprodul Purice al timpurilor sale.

Cu impresia că are cine ține încă în viață și da mai departe legenda în Agrișul natal am plecat mai departe PE URMELE EROULUI nostru. Eu am făcut drumul cu mașina până la Câmpia Turzii. Am mai făcut un popas să fac câțiva pași în locul în care vor fi părăsit ara Moților ca să ia drumul spre Turda. Dar de la Turda nu am mai putut să iau trenul până la Alba iulia, pentru că între Turda şi Câmpia Turzii nu mai circulă trenuri de călători. De la Câmpia Turzii am ajuns însă la Teiuş unde Marcel Oțoiu, fiu al oraşului, acum director general la CENAFER de la care am aflat că în acest nod feroviar s-a frânt viața lui Ion Arion și s-a născut legenda.

Astăzi, o placă în gara din Teiuş aminteşte de stegarul Ion Arion, el are și un bust în centrul orașului, la fel ca în comuna Iara, de care aparține satul Agriș. Primarul Teiușului Mirel Vasile Hălălai mi-a spus că stegarul Unirii este în egală măsură și erou al localității lor.

La Alba Iulia, Ion Arion a ajuns cu același tren, pe brațele sătenilor... Memoria arhivelor îi păstrează de asemenea povestea, am aflat şi de la istoricul Tudor Roşu.

Pe urmele acestei povești simbolice am ajuns în cele din urmă și în cimitirul Maieri 1 unde a fost înmormântat Ion Arion. În fața mormântului ocrotit de umbra unui tei am stat de vorbă cu părintele paroh Niculiță Pascu de la Biserica Maieri 1 despre o piatră funerară istorică, dovada săpată în piatră că o națiune are întotdeauna nevoie de astfel de eroi pentru a crede în trăinicia ei.

Rememorând evenimentele acelui final de noiembrie încă tulbure pentru Europa dar plin de speranțe pentru România, PE URMELE lui Ion Arion, am avut sentimentul că legenda Anei lui Manole din vechea Curte de Argeș se întrupa în cetatea României reîntregite în legenda stegarului - jertfă la temelia Marii Uniri.