Oltchim - sub semnul privatizării sau al lichidării

Platforma chimică Râmnicu Vâlcea pare să se apropie cu paşi repezi către o moarte sigură, moarte de care mai toţi angajaţii se tem, indiferent că vorbim de cei ai combinatului Oltchim, cei ai Exploatării Miniere Râmnicu Vâlcea sau cei ai CET Govora.

Dacă marţi, din cele 12 companii care au cumpărat caietul de sarcini, niciuna nu se va arăta interesată de preluarea societăţii din Râmnic, agonia combinatului va fi prelungită întinzând la maxim nervii salariaţilor care timp de o săptămână au protestat în faţa pavilionului Oltchim, unii dintre ei adoptând timp de două zile măsura extremă, anume greva foamei.

Întârzierea acordării drepturilor salariale, lipsa unei transparenţe privind privatizarea atât de amânată, nesiguranţa locurilor de muncă, dar şi lipsa unei susţineri din partea liderului de sindicat au fost doar câteva dintre motivele pentru care butoiul cu pulbere a izbucnit după mai bine de patru ani de zile de când societatea din Râmnicu Vâlcea a funcţionat până pe 27 august a.c. la capacitate redusă de 40%, iar de atunci şi până în momentul de faţă la doar 3%, funcţionale fiind doar instalaţiile de avarie.

Declinul unui colos industrial

Noiembrie 2008. Acesta este momentul când combinatul a dat semne că activitatea economică a acestuia începe să aibă de suferit din cauza datoriilor enorme acumulate la tot felul de furnizori.

A fost momentul când Petrom a decis sistarea materiei prime, etilenă şi propilenă, către Oltchim din cauza datoriilor foarte mari pe care societatea le acumulase, respectiv 112 milioane de lei.

În aceste condiţii, managerul de atunci, Constantin Roibu, a încercat preluarea Rafinăriei Arpechim Piteşti pentru a-şi asigura materia primă, dar şi locurile de muncă, aproximativ 3400.

Foto: Combinatul de la Oltchim. Sursă Ana-Maria Cîrstea

Cum se putea prelua Rafinăria? Doar printr-un credit bancar de 13 milioane de euro plătit Petrom-ului.

Repornirea instalaţiilor s-a făcut abia la jumătatea lunii iunie 2011. Între timp, însă, la doar un an de la sistarea materiei prime din partea Petrom, conducerea combinatului din Râmnicu Vâlcea a reuşit, în urma negocierilor, transferul instalaţiilor şi al celor caproximativ 560 de angajaţi de pe platformă către combinatul din Râmnicu Vâlcea.

Reparaţii fără reuşită la Arpechim

În tot acest timp, compania a avut, însă, nevoie de mai mult de un an pentru a derula lucrări de reparaţii şi modernizări la instalaţiile preluate şi pentru a-şi asigura capitalul de lucru necesar pentru repornirea acestora, timp în care s-a aprovizionat cu propilenă din import, la costuri mai ridicate, fapt care a contribuit la pierderile înregistrate de companie în ultimii ani.

“Închiderea în 2008 a instalaţiilor de petrochimie de la rafinăria Arpechim Piteşti a însemnat pentru Oltchim debutul unei perioade foarte dificile care a dus la funcţionarea la jumătate din capacitate şi a determinat pierderi importante pentru combinat.

Prin pornirea acestei prime instalaţii, obiectivul nostru strategic de integrare a Oltchim cu sursele tradiţionale de materii prime începe să fie pus în practică, rezultatul pe care îl aşteptăm fiind creşterea semnificativă a capacităţii de funcţionare, pentru a reduce din pierderi şi pentru a confirma trendul ascendent al Oltchim de la începutul acestui an", declara Constantin Roibu, directorul general de atunci al Oltchim, la scurt timp de la repornirea instalaţiilor Arpechim Piteşti în 11 iunie 2011.

Totuşi, nu era suficient pentru ca OLTCHIM să îşi revină în totalitate. Societatea avea nevoie atunci şi de preluarea producţiei de PVC, pentru care trebuia să se aprovizioneze cu etilenă.

Din păcate, un nou moment de declin a apărut atunci pentru combinat din cauza faptului că instalaţiile de producere a etilenei de la Piteşti nu puteau fi puse în funcţiune din cauza faptului că PETROM închisese definitiv rafinăria Arpechim, care furniza o serie de materii prime.

Şomajul tehnic, motivul nemulţumirilor

În aceste condiţii, Oltchim a preluat o serie de instalaţii mai mici de pe platforma rafinăriei pe care le-a şi retehnologizat şi a făcut chiar şi o ofertă către Petrom pentru preluarea integrală a rafinăriei, cu sprijinul ministerului economiei, acţionarul majoritar al combinatului.

De data aceasta, nimic nu s-a mai reuşit, iar protestele au început să se ţină lanţ la Râmnicu Vâlcea, salariaţii fiind nemulţumiţi de faptul că se vedeau nevoiţi să intre în şomaj tehnic, producţia nefiind asigurată decât în proporţie de 40% din capacitate.

Şi chiar dacă îşi primeau 85% din salarii pe toată perioada şomajului tehnic, angajaţii tot erau nemulţimiţi, mai ales că, în ultima perioadă, din cauza pierderilor nici aceşti bani nu îi luau la timp.

Îngrijorarea i-a cuprins şi mai mult când au văzut că situaţia combinatului devenea tot mai complicată, iar procesul de privatizare se tot amâna de la o lună la alta.

Spiritele s-au încins, însă, la maxim în urmă cu două săptămâni atunci când pavilionul Oltchim a fost luat cu asalt de către aproximativ 300 de salariaţi ai secţiei Bradu-Piteşti care fuseseră anunţaţi că vor intra în şomaj tehnic până la privatizare.

Aceştia au convins prin protestul lor conducerea combinatului să îi lase la serviciu şi să le acorde salariile integrale.

Proteste adresate Guvernului şi sindicatului

Nu era decât un semnal că salariaţii nu mai puteau îndura starea de nelinişte şi lipsa de transparenţă faţă de orice ar fi avut legătura cu societatea unde s-au îmbolnăvit şi unde au acumulat experienţă în domeniul chimic.

În mai puţin de o săptămână, la Râmnicu Vâlcea începeau alte proteste, de data aceasta în semn de nemulţumire faţă de conducerea sindicatului Liber Oltchim, dar şi faţă de Guvern.

În tot acest timp, ministrul Liviu Pop s-a deplasat la Rm.Vâlcea de două ori, în încercarea de a-i linişti pe salariaţi asigurându-i că guvernul îşi doreşte o privatizare reuşită.

Mai mult, tot el le-a explicat angajaţilor că dacă licitaţia de privatizare programată pentru marţi, 18 septembrie a.c., va eşua, societatea nu va fi lichidată, statul recurgând la noi proceduri de licitaţie pentru Oltchim.

“Procedura de privatizare nu poate să ducă la lichidarea companiei şi aici trebuie să înţelegem toţi că singurul lucru pe care ni-l dorim este o privatizare de succes cu păstrarea locurilor de muncă şi reluarea activităţii la Oltchim.

"Cu cât vom reuşi să facem mai repede acest lucru, cu atât va fi mai bine. V-am zis că urmează o perioadă grea. O dată cu semnarea contractului de privatizare, durează o lună, două în care se face acest contract”, le-a explicat Liviu Pop la vizita efectuată joi, 13 septembrie, la combinatul din Râmnicu Vâlcea.

Minuta salvatoare

Informaţie care pe salariaţi nu i-a prea mulţumit, dar care i-a făcut, totuşi, să renunţe la proteste şi chiar la măsura extremă, respectiv la greva foamei adoptată de 13 angajaţi.

Suspendarea au adoptat-o şi ca urmare a minutei încheiate între reprezentanţii salariaţilor şi guvern, reprezentat prin Liviu Pop, prin intermediul căreia angajaţii au vrut să se asigure că acordarea drepturilor salariale restante, demiterea comitetului executiv al sindicatului Liber Oltchim, dar şi păstrarea locurilor de muncă după privatizare vor fi respectate.

“Vrem ca această minută să fie ca o asigurare pentru noi pentru că de vorbe ne-am săturat, însă ceea ce este scris, rămâne scris şi vor fi direct răspunzători dacă nu se va respecta ce a sm scris aici de comun acord”, ne-a precizat Corneliu Cernev, reprezentant al salariaţilor.

Totuşi, salariaţii susţin că se vor întoarce la proteste dacă după întâlnirea programată luni după-amiază cu reprezentanţii ministerului economiei nu se vor găsi soluţii pentru acordarea drepturilor salariale restante aferenete lunii august şi dacă nu vor primi asigurări clare privind privatizarea favorabilă pentru combinat.

“Am hotărâr să renunţăm la orice formă de protest, însă întâlnirea de la Bucureşti de luni va fi decisivă pentru noi.

"Vom stabili apoi dacă vom recurge la noi proteste chiar la ministerul economiei”, a mai menţionat Corneliu Cernev.

Vor demisia lui Mihai Diculoiu

Între timp, salariaţii continuă strângerea de semnături pentru demiterea întregii conduceri a sindicatului Liber Oltchim astfel încât marţi să se prezinte în faţa instanţei de judecată cu cele două treimi din semnături necesare pentru îndepărtarea celor care deţin frâiele sindicatului respectiv, în special a preşedintelui, Mihai Diculoiu, pe motiv că nu le-a apărat intersele în faţa conducerii manageriale.

Totuşi, acesta ne-a declarat în repetate rânduri că nu va renunţa la funcţia pe care o deţine şi că le înţelege supărarea oamenilor.

Ba mai mult, în condţiile în care salariaţii îi cereau la Vâlcea demisia, Mihai Diculoiu îi reprezenta la Bucureşti pentru deblocarea situaţiei, după cum susţinea.