”Noi încercăm să comemorăm eroii noştri în fiecare zi din an”

”Apel matinal” - Invitat: preşedintele Asociaţiei Memorialul Revoluţiei din Timişoara, Gino Rado

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI - Realizatori: Daniela Petrican şi Cătălin Cîrnu

Cătălin Cîrnu: Timişoara marchează, în aceste zile, 32 de ani de la izbucnirea Revoluției din decembrie 1989 printr-o serie de manifestări pentru cinstirea eroilor martiri și a celor care și-au riscat viața atunci pentru libertate. Să nu uităm, în 17 decembrie 1989, flacăra Revoluției Române era deja aprinsă la Timișoara, care devenea oraș martir și urma să se extindă mai apoi în toată țara.

Daniela Petrican: Din păcate, în fiecare an, rămân tot mai puțini cei care pot rememora momentele trăite pe 16 și 17 decembrie 1989. Invitatul "Apelul matinal" este astăzi istoricul Gino Rado, președintele Asociației Memorialul Revoluției din Timișoara. Bună dimineața!

Gino Rado: Bună dimineața!

Daniela Petrican: Care credeți că a fost momentul cel mai dificil al acelor zile și când ați simţit că schimbarea este ireversibilă?

Gino Rado: Primul moment dificil poate a fost chiar în 16 decembrie, pentru că au fost primele confruntări ale timișorenilor cu forțele de represiune. A fost o seară şi o noapte foarte grea pentru Timişoara datorită faptului că aproape oricine a fost găsit pe stradă a fost bătut cu bestialitate, a fost arestat şi dus în beciurile Ministerului de Interne. Acesta ar putea fi primul, primul punct foarte important. Iar al doilea, vorbim de data de 17, 17 decembrie care pentru noi, astăzi, este zi de doliu, momentul în care s-a deschis focul împotriva timişorenilor, au murit 69 de persoane împuşcate, deci 69 de eroi pe data de 17, şi este important timişorenii nu au cedat, au ieşit în stradă şi au rămas în stradă. A fost foarte important acel moment pentru noi şi pentru câştigul libertăţii noastre, pentru câştigul revoluţiei noastre.

Daniela Petrican: Care sunt manifestarile, în aceste zile? Ce spun oamenii? Cum îşi amintesc acele momente?

Gino Rado: Cum a spus şi colegul dumneavoastră, deja sunt foarte puţini, sunt mult mai puţini care trăiesc cu adevărat acele sentimente care au fost atunci şi care mai doresc să vorbească despre ce s-a întâmplat atunci. Dar bucuria noastră, satisfacţia noastră, a celor de la Memorial este că tinerii încep să se intereseze de istoria noastră recenta, de revoluţie şi avem foarte-foarte mulţi tineri din şcoli şi licee, care se întorc către noi şi vor să afle ce s-a întâmplat în 1989 şi este o bucurie mare pentru noi acest lucru.

Cătălin Cîrnu: Revoluţionarii de-atunci, colegii, partenerii, prietenii, cei pe care nici măcar nu-i cunoaşteaţi dinainte, mai țin legătura între ei?

Gino Rado: Da, sigur că da. La noi în Timişoara sunt mai multe asociaţii de revoluţionari, parte din ei sunt în legătură, o parte din ei nu mai sunt în ţară, dar în principiu există o comunicare, mai sunt şi câteva acţiuni şi proiecte comune. Din păcate, marea parte a lor se văd şi vorbesc şi mai fac activităţi doar în decembrie, şi asta este regretabil. Noi încercăm să comemorăm eroii noştri în fiecare zi din an, să nu uităm de ce s-a întâmplat atunci în fiecare zi din an. Sigur că aşteptările au fost mai mari în '89, dar, per ansamblu, chiar dacă avem acum o democraţie mai imperfectă, chiar dacă avem alte probleme, a fost un mare câştig şi o mare bucurie pentru noi că am reuşit să întoarcem de la dictatură către democraţie România.

Daniela Petrican: Dar cum se văd astăzi toate acele evenimente, după 32 de ani de la revoluţie, pentru dumneavoastră, sunt mai clare?

Cătălin Cîrnu: Mai sunt enigme, altfel spus?

Gino Rado: În cadrul Memorialului funcţionează Centrul Naţional de Documentare şi Cercetare despre Revoluţia din România. Pentru noi, cei care suntem aici şi cercetăm aceste lucruri nu mai sunt foarte multe semne de întrebare, însă regretul nostru este acela că procesele Revoluţiei şî mai ales cele ce s-au întâmplat după fuga lui Ceauşescu, iată, nu au ajuns să fie judecate. De curând au fost retrimise la Parchetele Militare pentru refacerea procedurii de anchetare şi, din păcate, iată, după 32 de ani nu s-a spus încă adevărul despre Revoluţie, şi aceasta este foarte, foarte trist şi pentru noi este inacceptabil acest lucru.

Cătălin Cîrnu: Dumneavoastră personal aţi scris mai multe lucrări pe această temă, susţineţi şi Muzeul Memorialul Revoluţiei alături de alte iniţiative la Timişoara. Se fac paşi în direcţia pe care vi-o doriţi?

Gino Rado: Iniţiativa, teoretic, este bună, în schimb nu ştiu cât de reuşit va fi acest lucru. Din punctul meu de vedere cu cât sunt mai multe instituţii care vor reda corect, şi subliniez, corect, evenimentele din 1989 este binevenit atât pentru Timişoara, cât pentru toată ţara. Cu cât mai mulţi pot să vorbească despre ce s-a întâmplat atunci şi să pună în valoare tot ce e nevoie într-un mod corect, este binevenit.

Daniela Petrican: Vă mulţumim pentru toate aceste precizari şi pentru prezenţa la "Apel matinal".