Morile de vânt, tot mai rare

Morile de vânt funcţionale devin o raritate iar construţia lor, un meşteşug ce se pierde încet.

Meşterul Constantin Brătescu spunea că "Dobrogea este drumul vânturilor iar peisajul se caracterizează şi prin mulţimea morilor de vânt care, la marginea satelor îşi învârtesc greoi enormele aripi".

Meşteşugul prelucrării lemnului s-a regăsit în Nordul Dobrogei din cele mai vechi timpuri.

Bătrânii îi invăţau pe cei tineri "taina" cunoscută chiar de la tătâne-său.

Nea Mitică a "prins" meşteşugul din copilărie de la bunicul său.

A meşterit de toate: căruţe dobrogene, pluguri, uşi ori ferestre, case pentru săraci ori pentru bogaţi, bărci şi...mori de vânt.

Cel mai mult i-au plăcut morile de vânt, "ca nişte păsări uriaşe cu aripi de Icar".

Nea Mitică, cel mai bătrân "lemnar" din aşezările Frecăţeiului îţi povesteşte ca nimeni altul cum se fac morile de vânt.

Şi priveşte cu nostalgie giganţii de metal, urmaşii morilor de măcinat cereale, morişti imense care produc cu ajutorul forţei eoliene energie verde.