Mihai Fifor despre dezvoltarea Institutului Cantacuzino

Institutul Cantacuzino nu trebuie citit ca institut care produce vaccin, pentru că în piaţă, în general, atunci când spui Cantacuzino, ne referim la producţia de vaccin. Institutul Cantacuzino este mult mai mult decât atât, este o instituţie de cercetare, este o instituţie care, de-a lungul anilor, a demonstrat că poate avea soluţii care provin din proiecte de cercetare cât se poate de cuprinzătoare. Institutul Cantacuzino adăposteşte totodată laboratorele naţionale de referinţă. Prin urmare, activitatea pe care o desfăşoară este una mult mai amplă, dar vă propun ca pe măsură ce mergem mai departe în această conferinţă de presă, să putem să abordăm şi aceste lucruri. În fine, ideea este că la începutul anului, am încercat să facem o analiză cât se poate de rapidă a ceea ce înseamnă de pildă resursa umană a acestei instituţii şi vreau să vă spun că nu a fost deloc uşor, a trebuit să mergem în faţa Guvernului cu un memorandum pentru deblocarea unor funcţii în Armata României, printre care şi funcţii pentru Institutul Cantacuzino, pentru că analizele noastre arătau cu adevărat dramatic. Şi o să vă rog să priviţi slideul pe care tocmai l-am expus, să vedeţi cum a evoluat încadrarea personalului la Institutul Cantacuzino, să vedeţi că la data de... la finalul anului 2017, începutul anului 2018, Institutul Cantacuzino căzuse de pe 861 de angajaţi în 2008, la 350 de angajaţi, aproape, mă rog, 370; ulterior, în aprilie, 350. Asta ne-a determinat ca, prin memorandum, să cerem aprobare de posturi. Guvernul României a acceptat lucrul acesta, şi iată că până la finele anului, până în decembrie 2018, vom creşte din nou la 508 posturi încadrate în cadrul Institutului. Vă reamintesc că este o cifră, în continuare, insuficientă.

Noi am aprobat Hotărârea de Guvern cu un număr de peste o mie de posturi alocate pentru Institutul Cantacuzino, dar efortul de anul acesta ne duce la finalul anului către această cifră de 508 încadrări la Institutul Cantacuzino. Vreau să vă mai spun un lucru, la Cantacuzino trebuie să înţelegeţi că încadrăm medici, încadrăm cercetători ştiinţifici, încadrăm biologi, încadrăm asistenţi, încadrăm prin urmare oameni cu o specializare uşor diferită dată de ceea ce se găseşte îndeobşte în piaţa muncii, oameni pe care nu-i găseşti foarte uşor în piaţa muncii, dar cu toate astea o să vedeţi cam ce forţă de atracţie are brandul Cantacuzino în piaţa muncii, în piaţa oamenilor specializaţi pentru această activitate deosebită de cercetare. Aş fi vrut să ne uităm pe slide-ul următor ca să putem continua discuţia pe încadrare şi să vă rog să remarcaţi cum a fost planificată strategia noastră pentru încadrare pentru anul acesta, să vedeţi câte posturi am avut planificate în fiecare lună pentru încadrare, câte posturi s-au publicat, câte sunt în desfăşurare şi câte sunt deja publicate pentru încadrare. Aş mai fi vrut să remarcăm în slide-ul următor cam care este structura posturilor pe care le încadrăm la Institutul Cantacuzino, şi am să vă rog să remarcaţi, de pildă, e vorba de 6 medici, de 4 farmacişti, 20 personal de cercetare, 10 biochimişti biologici, 5 asistenţi. Un departament extrem de performant încercăm să facem în zona economică şi în zona administrativă pentru a putea gestiona tot ceea ce avem în momentul de faţă la Cantacuzino. Cert este că aş vrea să vedeţi, de pildă, pentru posturile de medic, e vorba de 6 posturi scoase la concurs, sunt 42 de solicitări; pentru farmacist, 4 posturi scoase la concurs, 75 de solicitări; pentru cercetare, deci zona cea mai sensibilă a institutului nostru, 20 de posturi scoase la concurs, 58 de dosare depuse în momentul de faţă, şi lucrurile pot continua. În fine, slide-ul pe care-l urmăriţi în momentul de faţă arată cam care a fost nivelul de încadrare cu cercetători în Institutul Cantacuzino, cam de unde s-a plecat şi unde ne aflăm ne momentul de faţă după numai 10 luni de la preluarea institutului. Vă rog să constataţi că ultima încadrare s-a făcut în anul 2011!

Din anul 2011 şi până în prezent nu s-a mai angajat nimic în cercetar în Institutul Cantacuzino. Ba, mai mult, am avut o dinamică a plecărilor din sistem, aproape dramatic aş spune. Cert este că în 2018 ne ducem la 19 cercetători, pe care îi încadrăm până la finele anului, este un salt, zic eu, remarcabil, pe care nu putem să nu-l punem în valoare. Ideea este că încercăm în paralel să acoperim mai multe domenii, pe de o parte, să readucem echipa la treabă, să o completăm şi să avem aici resurse umane de cea mai bună calitate, pentru că nu poţi discuta despre cercetare în acest domeniu atât de sensibil, dacă nu ai şi resursa umană foarte bine calificată pentru acest domeniu; pe partea cealaltă, încercăm să investim în infastructură, aşa cum se va vedea în continuarea conferinţei mele de presă. Încerăm ca într-un termen foarte scurt să readucem la viaţă o instituţie, pe care, iertat să fiu, sunt aici colegi care lucrează de ani de zile în Institutul Cantacuzino, am preluat-o aproape în ruină. Este rodul a foarte mulţi ani în care aici nu s-a investit, în care, din varii motive, pe care, poate, cândva, le vom discuta, sabrid pot spune că Institutul Cantacuzino să-şi închidă porţile. Am să merg mai departe şi am să vă expun modul în care a evoluat bugetul în ultimii 10 ani, în cadrul Institutului Cantacuzino şi, vă rog, uitaţi-vă cu atenţie, ca să putem să înţelegem până la urmă despre ce a fost vorba la Institutul Cantacuzino, cred că cifrele vorbesc de la sine despre modul în care s-a pus problema Cantacuzino-ului în ultimii 10 ani. Să nu uităm că, de pildă, în anul 2008, aveam un buget de 58.984.362. 2008, da? S-a ajuns la 16.748.185 în 2014, a mai existat o curbă de creştere pentru ca în 2017 să preluăm acest institut la 40.909.000 lei şi în 2018 să-l ducem la 117.100.000 lei. Eu zic că este o creştere mai mult decât substanţială, o creştere care se face cu eforturi de la bugetul de stat, prin Ministerul Apărării Naţionale, pentru că nu poţi readuce la viaţă un institut fără investiţii foarte-foarte serioase şi fără un buget pe măsură. Aş vrea să vedeţi şi structura bugetului mai departe, cât anume a însemnat subvenţie şi cât a însemnat venituri proprii. De aici se observă, vă rog să vedeţi, un lucru foarte interesant, să vedeţi ce a însemnat de-a lungul timpului Institutul Cantacuzino când avea producţie şi când era un institut pe picioarele lui, care funcţiona, aş putea spune, aproape la parametri.

Documentul prezentat de ministrul Mihai Fifor la Institutul Cantacuzino poate fi consultat AICI.