Mesajul Papei Francisc, la întâlnirea cu romii din Blaj

Mesajul Papei Francisc, la întâlnirea cu romii din Blaj

Papa Francisc: Sunt bucuros să vă întâlnesc și că mulțumesc pentru primirea voastră. Tu, părintele Ioan, nu greșești în a afirma acel adevăr, pe cât de cert, pe atât de uitat de multe ori: în Biserica lui Cristos este loc pentru toți. Biserica este loc de întâlnire și trebuie să ne amintim aceasta, nu ca de un frumos slogan, ci făcând partedin cartea noastră de identitate, în calitate de creștini. Ne-ai amintit de aceasta, dându-l ca exemplu pe Episcopul Martir Ioan Suciu, care a știut să traducă în faptă, în gesturi concrete, dorința lui Dumnezeu Tatăl de a se întâlni cu fiecare persoană, în prietenie și împărtășire. Evanghelia bucuriei se transmite prin bucuria întâlnirii, fiind conștienți că avem un Tată care ne iubește. Priviți prin ochii Lui, înțelegem cum să ne privim între noi. Cu acest spirit am dorit să vă strâng mâinile, să vă privesc în ochi, să vă las să intrați în inima mea, în rugăciune, încrezător că voi avea și eu un loc în rugăciunea voastră și în inima voastră./fdoman

Am totuşi o greutate pe inimă. Este greutatea discriminărilor, a segregărilor și a maltratării suferite de comunitățile voastre. Istoria ne spune că nici creștinii și nici chiar catolicii nu au fost străini de răul acesta atât de mare. Pentru aceasta aș vrea să vă cer iertare. Cer iertare în numele Bisericii Domnului și vouă pentru momentele când, în decursul istoriei, v-am discriminat, maltratat sau v-am privit într-o manieră greșită cu privirea lui Cain și nu cu cea a lui Abel, și nu am știut să vă recunoaștem, să vă prețuim și să vă apărăm în specificitatea voastră. Pentru Cain nu contează fratele său. Prin indiferență, alimentăm prejudecăți și instigăm la ură. De câte ori nu judecăm în mod nechibzuit, folosind cuvinte care rănesc, cu atitudini care seamănă ură și creează distanțe. Când cineva este lăsat în urmă, familia umană nu mai merge înainte. Nu suntem creștini pe deplin și nici măcar umani dacă nu știm să vedem persoana înainte de acțiunile sale, înainte de judecățile și prejudecățile noastre.

Am totuşi o greutate pe inimă. Este greutatea discriminărilor, a segregărilor şi a maltratării suferite de comunităţile voastre. Istoria ne spune că nici creştinii, nici măcar cei catolici, nu au fost străini de răul acesta atât de mare. Pentru aceasta aş vrea să vă cer iertare. Cer iertare în numele Bisericii Domnului şi vouă, pentru momentele în care, de-a lungul istoriei, v-am discriminat, maltratat sau v-am privit într-o manieră greşită, cu privirea lui Cain şi nu cea a lui Abel, şi nu am ştiut să vă recunoaştem, să vă preţuim şi să vă apărăm în specificitatea voastră. Pentru Cain, nu contează fratele său. Prin indiferenţă alimentăm prejudecăţi şi instigăm la ură. De câte ori nu judecăm în mod nechibzuit, folosind cuvinte care rănesc, cu atitudini care seamănă ură şi creează distanţe! Când cineva este lăsat în urmă, familia umană nu mai merge înainte. Nu suntem creştini pe deplin şi nici măcar umani, dacă nu ştim să vedem persoana înainte de acţiunile sale, înainte de judecăţile şi prejudecăţile noastre.

În istoria omenirii există mereu atât Abel, cât şi Cain, există mâna întinsă și mâna care lovește, există deschidere la întâlnire și închidere din cauza conflictelor, există primire și există excludere, există acela care vede în celălalt un frate și cel care îl vede ca o piedică pe drumul său, există civilizația iubirii și există civilizațiia urii. În fiecare zi trebuie să alegem între a fi Abell sau Cain. Ca în fața unei răscruci de drumuri suntem chemați să facem o alegere decisivă, să parcurgem calea împăcării sau cea a răzbunării, să alegem calea lui Iisus. Este o cale mai istovitoare, dar este calea care conduce la pace și ea trece prin iertare. Să nu ne lăsăm duși de valul răutăților, care ne macină înăuntrul nostru, fără ranchiună deoarece nici un rău nu îndreaptă un alt rău, nici o răzbunare nu dă satisfacție nedreptăţii, niciun resentiment nu face bine inimii, nicio închidere în sine nu apropie.

Dragi frați și surori, voi, ca popor, aveți un rol de protagoniști pe care să vi-l asumaţi. Nu trebuie să vă fie frică să împărtășiți și să oferiți acele caracteristici specifice vouă, care vă definesc, care marchează drumul vostru și de care avem atât de mare nevoie: valoarea vieții și a familiei în sens larg, solidaritatea, ospitalitatea, ajutorul, sprijinul și apărarea celor mai slabi din comunitate, valorizarea și respectul celor în vârstă, și aceasta este o mare valoare pe care voi o aveți; simțul religios al vieții, spontaneitatea și bucuria de a trăi. Să nu privați societatea în care vă aflați de aceste daruri, dar să fiți disponibili și să primiți toate acele lucruri bune pe care ceilalți vi le pot oferi și aduce. De aceea doresc să vă invit să mergem împreună acolo unde sunteți, în construirea unei lumi mai umane, trecând peste temeri și suspiciuni, lăsând să cadă barierele barierele care ne despart pe unii de alții, alimentând încrederea reciprocă în căutarea răbdătoare și nicicând zadarnică a fraternității !

Să ne angajăm să mergem împreună cu demnitate, demnitatea familiei, demnitatea de a ne câștiga pâinea cea de toate zilele - aceasta te face să mergi mai departe, și demnitatea rugăciunii, mereu privind înainte!/amirea/sdm2
Aceasta este ultima întâlnire din cadrul vizitei mele în România. Am venit în această ţară frumoasă şi primitoare ca pelerin şi frate, pentru a avea diferite întâlniri. Şi v-am întâlnit pe voi, am întâlnit multă lume pentru a crea punţi între inima mea şi a voastră. Iar acum mă întorc acasă îmbogăţit, luând cu minte locuri şi momente, dar mai ales chipuri. Chipurile voastre vor da culoare amintirilor mele şi vor fi prezente în rugăciunea mea. Vă mulțumesc şi vă duc cu mine! Iar acum vă binecuvântez. Dar mai întainte, însă, vă cer o mare favoare: să vă rugaţi pentru mine! Mulţumesc! Vreau să vă dau binecuvântarea, vreau să vă binecuvântez pe voi, familia voastră, pe toţi prietenii, toţi pe cei pe care voi îi cunoaşteţi: În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin! Pe curând!