Lipsa educației montane „duce la numeroase accidente”

Realizatori: Daniela Petrican și Cătălin Cârnu.

Daniela Petrican: În ultimele 24 de ore la Dispeceratul Național Salvamont s-au primit aproape 90 de apeluri. Au fost salvate 93 de persoane, dintre acestea peste 30 au fost predate la Ambulanță sau SMURD pentru a fi transportate la spital.
Cătălin Cârnu: Astfel că în această dimineață l-am sunat pe profesorul Sabin Cornoiu, președinte al Asociației Naționale a Salvatorilor Montani. Credem că suntem de acord că un deficit de cunoaștere conduce și la unul de educație. Dacă nu greșesc, vă citez aici, dumneavoastră aveați și o vorbă "muntele nu iartă". Au fost destule întâmplări despre care am amintit și noi în treacăt. Ce le puteți recomanda celor care își probează "curajul" să pornească la drum prin munți ori să schieze spectaculos?

Sabin Cornoiu: În primul rând, trebuie spus că, ca salvamontiști, intervenim la absolut orice eveniment care se produce pe munte, fie că acesta este în zona alpină înaltă, fie că este pe domeniile de practicare a sporturilor montane, fie că este în perimetrul stațiunilor pentru oameni care nu vin să practice niciun sport pe munte, pentru că ne confruntăm cu anumite situații incredibile pentru noi cu oameni care se dau jos din mașină, alunecă la primul pas sau ies din cabană și alunecă la primul pas și își rup câte ceva, o mână, un picior și atunci trebuie să intervenim, pentru că Salvamontul acționează și ca echipă de prim răspuns. Fiind primul echipaj medical din apropierea evenimentului, trebuie să intervenim și să dăm primul ajutor sau să menținem funcțiile vitale până când sosesc echipajele de ambulanță. Deci, cei care merg la munte în primul rând trebuie să aibă o îmbrăcăminte și o încălțăminte adecvate acestui sezon, care să le asigure în primul rând protecția termică, iar încălțămintea să le asigure și această protecție să nu alunece pe gheață, să aibă calități antiderapante. Mai departe, ce activități vor să facă, drumeții, ascensiuni pe munte, practicarea sporturilor de alunecare pe domeniile amenajate, aici trebuie să își pregătească cu grijă echipamentul și să facă această activitate sub îndrumarea unor persoane care cunosc și care le pot ajuta la începutul practicării acestei activități până capătă deprinderile necesare. Astea sunt greșelile cele mai mari care se întâmplă în acest moment și care generează accidente. Iar ca număr de accidente aș vrea să vă spun că la ultima centralizare, de astăzi de dimineață, în ultimele 24 de ore am adunat 114 evenimente, dintre care 46 au fost foarte grave și au fost date Serviciilor de Ambulanță și SMURD pentru transport către unitățile medicale de specialitate. Deci, am avut evenimente și în timpul zilei și în timpul nopții, se întâmplă, suntem alături de oameni, dar credem noi că mai multă prudenţă și responsabilitate din partea turiștilor ar fi necesară pentru a reduce acest număr enorm de evenimente pe munte.

Daniela Petrican: Bine, acum dumneavoastră aminteaţi ceva și de cum să fii echipat dacă eşti la drum prin munți. Asta nu înseamnă că dacă ești bine echipat ai și aptitudini de profesionist.
Sabin Cornoiu: În niciun caz. Echipamentul este un element important, iar pornind de aici, repet, în funcție de experiența pe care o ai, trebuie să abordezi traseele sau activitățile pe care crezi că le poţi stăpâni. Vorbind de cei care depășesc perimetrele stațiunilor de schi și se îndreaptă către zona alpină înaltă, cred că de două săptămâni de când a început să ningă suntem sub avertizare de cod de producere a avalanșelor și am avut în permanență grad 2-3 și chiar grad 4 din 5 de producere a avalanșelor, pentru că a nins în etape, au fost perioade lungi de timp în care vântul puternic a adus transport de zăpadă și straturile de zăpadă încă nu a făcut coeziune între ele şi sunt instabile. Deja avem semnalate primele avalanșe, norocul tuturor a fost că nu au fost cu victime, dar nu trebuie să așteptăm aceste momente în care zăpada va prinde și oamenii în curgerea ei. Cei mai experimentați ştiu să aleagă traseul cel mai bun, chiar dacă nici acela nu este sigur, pentru că iarna toate traseele marcate se anulează, pentru că sunt acoperite de zăpadă, și se fac alte poteci sau alte trasee decât potecile de vară. Cei mai experimentaţi ştiu acest lucru, unii dintre ei conduc turişti pe munte şi îi conduc în siguranţă, dar sunt mulţi care încalcă regulile, nu le cunosc și merg pe acel principiu că nu cred că mie o să mi se întâmple sau sigur o să scap și de această dată. Nu este un principiu care durează o viață și, atunci, lumea trebuie să fie foarte atentă ce face pe munte.

Daniela Petrican: Dar cum pot fi anunțate, la nevoie, serviciile de salvare montană, în aceste zile sau, mă rog, în general?
Sabin Cornoiu: Strict pentru activitatea noastră, avem două sisteme de alarmare: Dispeceratul Național Salvamont, care funcționează 24 de ore din 24, poate fi apelat formând pe telefon cifra 0 și literele corespunzătoare numelui salvamont. Operatorii noștri preiau apelul și l redirecționează către echipa care acționează în zona de interes a celui care ne dă telefon, și acesta va primi cele mai bune informații despre activitatea pe care vrea să o facă. Apoi, avem aplicația Salvamont, aplicație care are două secțiuni; o secțiune de informare, în care avem foarte multe sfaturi și recomandări bune, verificate, testate, stabilite cu cei mai experimentați oameni de munte, și o secțiune de SOS, în care și aici avem, iarăși, două posibilități: printr-un simplu click să fie pus în legătură cu echipele de salvare montană, pentru a obține informații sau anunța un eveniment, sau un click pe butonul SOS, moment în care, pe lângă faptul că intrăm în legătură cu persoana respectivă, vedem și locația în care se află, coordonatele geografice, altitudinea și, foarte important, câtă baterie mai are în telefon, pentru că e bine să gestionăm acest lucru. Iar al treilea sistem, cel național, cunoscut de toată lumea, sistemul de urgență 112, prin care se poate anunța orice eveniment, dar am început cu primele două pentru că, de foarte multe ori, putem să oferim sfaturi și informații prin telefon, prin sistemele noastre, fără a mai ține blocat sistemul 112.

Cătălin Cârnu: Da, mă gândesc că de multe ori este important în primul rând să stai de vorbă cu cineva care îți poate oferi sfaturi, la nevoie, dar, așa, ca o curiozitate, cu ceva vreme în urmă, erau multe deprinderi pe care le căpătam în școală, părintele își învăța copilul să cunoască muntele, apoi profesorul de sport sau, în fine, alt profesor care era îndrumătorul elevilor din tabere și excursii montane; cabanierul avea și el un rol important de salvator. E adevărat că și geografia ocupa o poziție de prim plan pentru elevi. În condițiile zilelor din 2021 și cu toată tehnologia pe care elevii în principal, cei tineri, o au la dispoziție, cum stau lucrurile, gândindu-mă și la cei pe care i-ați salvat de cele mai multe ori? Ce spun ei când, nu știu, îi găsiți în adidaşi, plecați spre vârful muntelui?
Sabin Cornoiu: Deci, acest echipament necorespunzător de care vorbiți, cu adidași și cu haine sumare pe munte, e clar, se datorează și lipsei de educație montană...

Cătălin Cârnu: Educație...
Sabin Cornoiu: ... dar deja putem să spunem că această activitate aproape că a dispărut cu desăvârșire. Există foarte puţine cluburi montane care mai formează oameni pentru munte, să-i formeze dezinteresat, în spirit de munte, există tot felul de afaceri şi business-uri legate de munte, de oameni care duc oameni pe munte şi care nu au niciun interes să-i înveţe foarte mult ca să-i aibă cumva la mână şi să apeleze tot la ei pentru desfăşurarea activităţilor montane. În sistemul de învăţământ este foarte greu de cuprins să intri să predai în programa şcolară aşa ceva; sunt câţiva profesori inimoşi, care ne cheamă, ne invită, se ocupă de absolut toate aprobările necesare, pentru că să predai aşa ceva trebuie să ceri acordul părinţilor, conducerii şcolii, Inspectoratului Şcolar, nimeni nu se gândeşte că poate astfel salvează un om sau oferă o educaţie unui copil, care îl va ajuta în desfăşurarea unor activităţi sănătoase pentru viitor. Iar cei pe care îi vedem neechipaţi şi nu au avut unde să se pregătească şi unde să înveţe, nu avem ce să facem, trebuie să ne adaptăm din mers, sunt rodul cuceririlor drumurilor sau realizării acestor drumuri foarte, foarte bine gândite, care duc oamenii în vârful muntelui, care scurtează distanţe, care îi apropie de zone turistice importante, dar omul este învăţat să iasă din casă într-un anumit echipament ca de câmpie, să se suie în maşină, şi se trezeşte în vârful muntelui exact în acelaşi echipament, şi atunci îşi închipuie că poate să meargă cu şlapii, cu trolerul, cu papucii, cu şortul, cu şepcuţa de tenis pe munte, că aşa era şi la el acasă.