Incapacitatea de plată "nu ameninţă România"

Autorităţile române dau asigurări că ţara noastră nu se află în pericolul de a intra în incapacitatea de plată, ba chiar, recentele comparaţii cu situaţia din Grecia ar fi nepotrivite, spun unii lideri politici.

Trebuie, însă, ca toate măsurile să şi fie puse în practică, aşa cum au fost gândite, pentru a nu ajunge în situaţia, în care statul nu ar mai putea susţine cheltuielile curente şi plata împrumuturilor.

Semne prevestitoare ale intrării în incapacitatea de plată pot fi niveluri foarte înalte ale deficitului bugetar sau ale datoriei externe coroborate cu dimensiuni reduse ale rezervei valutare naţionale.

În opinia analistului economic, Răzvan Voican, acest fenomen nu poate fi posibil în României, cel puţin în acest an.

El a adăugat că actuala rezervă valutară de circa 32 de miliarde de euro, care acoperă aproape nouă luni de importuri, ca şi plăţile lunare în contul datoriei externe, directe sau garantate de Ministerul Finanţelor, arată că se poate respecta calendarul de plăţi, iar pînă la sfârşitul anului nu se întrevăd vârfuri de plată spectaculoase.

Aşadar, cel puţin în acest an, nu există argumente pentru a vorbi despre un risc ca România să intre în insolvabilitate, a mai spus analistul economic, Răzvan Voican: "există în continuare acorduri cu FMI, cu UE, care vor oferi, probabil, susţinere în continuare."

Analistul mai spune că " nu există niciun semn de deteriorare a rating-ului de ţară şi, ca atare, această discuţie nu face decât să extindă această dezbatere la nivel european, care, aşa cum spuneam, nu este întrutotul justificată, însă există şi o presiune de tip speculativ în acumularea acestor discuţii."

Intrarea în incapacitatea de plată presupune şi o neîncredere acută a investitorilor în capacitatea statului respectiv de a-şi onora obligaţiile financiare scadente.

Din această cauză, ţările ajunse într-o asemenea situaţie nu se pot nici refinanţa prin alte împrumuturi interne sau externe, deoarece costurile lor ar determina, mai degrabă, o adâncire a problemei, decât o rezolvare a sa.

Singura soluţie rămîne, aşadar, asumarea şi reeşalonarea datoriilor, însoţită de măsuri dure de ajustare a cheltuielilor, care trebuie aduse forţat la nivelul încasărilor bugetare.

Din păcate, s-a constatat de-a lungul istoriei că aplicarea acestui tip de măsuri conduce la depresiuni economice pronunţate, cu consecinţe economice, sociale şi chiar politice, uneori, extrem de grave.