În Educație, „avem nevoie și de măsuri de sprijin social”

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (17 ianuarie) - Realizatori: Daniela Petrican şi Cătălin Cîrnu -
Daniela Petrican: După un deceniu, România înregistrează acum cea mai mică rată a abandonului școlar, dar în zonele rurale situația rămâne gravă, arată datele unui raport prezentat de Ministerul Educației. Inspectoratele școlare au primit și un set de 13 măsuri pentru susținerea școlilor și liceelor cu rate mari de neparticipare la Evaluarea Națională și Bacalaureat, printre care monitorizarea prezenței elevilor și asistență la orele profesorilor.

Cătălin Cîrnu: Ministerul mai are în vedere și identificarea, consilierea elevului și orientarea sa spre o formă de școlarizare, inclusiv învățământul dual. În plus, s-a lansat în dezbatere publică și Programul "Primul student din familie", prin care se dorește facilitarea accesului unor grupuri defavorizate de elevi la continuarea studiilor și în învățământul superior. Discutăm imediat cu invitatul "Apelului matinal", profesor Daniela Vișoianu, expert în domeniul educației. Bună dimineața!
Daniela Vișoianu: Bună dimineața!

Cătălin Cîrnu: La nivelul ideilor, cred că stăm foarte, foarte bine, dar pare cine să facă o monitorizare, o evaluare a elevilor de la țară pentru acei copii care ajung să fie poate constrânși de situația economică sau familială atunci când renunță la școală?
Daniela Vișoianu: Da, e important să înțelegem această distincție. Avem nevoie nu doar de educație în Educație, avem nevoie și de măsuri de sprijin social, pentru că ce ne-au spus ultimele rezultate la testele PISA este că decalajul, deci inechitatea, este printre cele mai mari între țările dezvoltate, dacă nu cea mai mare în România. Cu alte cuvinte, măsurile pe care le-am luat în ultimii ani i-au sprijinit cumva mai degrabă pe copiii care au, către proiecte cu fonduri europene s-au dus mai degrabă școli care au avut un pic de capacitate sau care au avut o echipă managerială orientată către lucrul acesta. Dar există o zonă profundă acolo, în partea de jos a clasamentului sau a oportunităților, le-aș spune eu, care are nevoie de o investiție mai mare decât a tuturor celorlalte, dacă ne raportăm la investiția per copil, adică pentru fiecare copil din acele medii vulnerabile trebuie să investim o sumă mai mare de bani, un pachet mai mare de servicii, pentru că ar fi nevoie de servicii integrate și care servicii nu sunt doar în curtea Ministerului Educației. E important de înțeles că avem nevoie și există câteva direcții în societate, acestea legate de centrele de zi, adică un tip de after school, dar care nu e concentrat doar pe statul cu copilul după-amiază și făcutul de activități extrașcolare, e concentrat pe masă caldă, un mediu sigur /schelaru/ în care este cald, pe sprijin pentru haine, încălțăminte, pe rechizite și pe învățare remedială. Aceasta este direcția către care par să se îndrepte lucrurile. Sunt câteva decizii și din cele menționate de dumneavoastră care ar putea să ne ducă într-un loc mai bun, dar important e să nu ratăm să avem această imagine că decalajul crește foarte mult, pandemia l-a accelerat și atunci avem nevoie de recuperare.

Daniela Petrican: Situația rămâne gravă, mai ales în mediul rural. Aceste măsuri propuse acum mai pot genera schimbări în mod real? Care pot fi soluțiile?
Daniela Vișoianu: De exemplu, o măsură anunțată zilele acestea este că învățământul simultan va continua să existe. Pentru ascultători, asta înseamnă copii de vârste sau de clase diferite care au aceeași învățătoare sau același profesor. Dar de anul acesta nu se mai poate. Niciun copil de clasa a VIII-a nu va mai învăța în învățământul simultan. Chiar dacă sunt doi copii de clasa a VIII-a, trei copii de clasa a VIII-a, aceștia vor trebui să aibă profesori dedicați, să aibă sprijin pentru, de exemplu, examenul la Evaluarea Națională, unde vedem că se întâmplă lucrul acesta. Iar cealaltă direcție unde pierdem copiii este tranziția de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a, rămânem în continuare deficitari în a avea cât mai aproape de domiciliul copilului o ofertă bună de liceu, un liceu care i se potrivește. Fie el profil teoretic, fie el profil tehnologic, legea nouă prevede o tranziție pentru învățământul acesta alternativ tehnologic, profesional. Practic, legea nu mai vorbește deloc de învățământul profesional și probabil că, adică cu siguranță, așa spune legea, vom scăpa și de ideea că un copil care se duce pe ruta profesională trebuie să ia examenul de bacalaureat, apropo de liceele acestea tehnologice, în condiții aproape egale cu cel de la teoretic, deși el trebuie să aibă și o calificare de nivel patru, adică să fie și tehnician. Va exista un bacalaureat mai simplu, mai profesional. E nevoie însă, din nou, de sprijin, de înțeles cum funcționează internatul, dacă e bine ca un copil de 15 ani să se mute din mediul familial la internat și să avem servicii acolo, în internat, adică consiliere, învățare socio-emoțională, pedagogi, care să transmită familiilor următorul lucru: este adevărat că un copil de 15 ani este bun de muncă și că dumneavoastră puteți să vedeți în familie ce beneficiu e că a crescut copilul și e bun de muncă, dar merită să-l dați la școală, pentru că vedeți acest beneficiu, vedeți că este bine îngrijit, vedeți că învață bine o meserie. E un sacrificiu pe care îl face familia care este săracă și care are nevoie de forță de muncă, chiar și la plata cu ziua pentru zilieri; când spune: "îl dau la școală, îl trimit să facă naveta, îl dau la internat, îi iau gazdă, dar măcar să învețe ceva sau să îi fie lui bine"./geftene

Daniela Petrican: Înțelegem că autoritățile fac apel la familii și la administrațiile locale să lucreze împreună, pentru ca toți copiii să parcurgă anii de școală obligatorii. Chiar dacă elevii nu au dat Evaluarea Națională, ei se pot înscrie la clasa a IX-a și s-a menționat Programul a doua șansă. Dar ce perspectivă oferă învățământul dual?
Daniela Vișoianu: Când o să existe învățământ dual pentru majoritatea copiilor sau pentru toți copiii care aleg ruta alternativă, spunem alternativă față de cea teoretică, lucrurile vor fi... diferența se va vedea semnificativ. Ea se vede deja, doar că numărul copiilor prinși în învățământul dual este foarte mic, vorbim de 3%, 4% din cei de pe /.../, pentru că învățământ dual înseamnă 50% teorie, 50% practică. Pentru un copil care nu are datele naturale să facă învățarea academică, învățare din aceasta teoretică care să ducă către facultate, faptul că ar face 50% practică și el ar fi în putere, ar înțelege ce poate să facă el cu mintea lui, cu mâinile lui, cu puterea pe care o are, ar exista un mecanism de motivație mult mai puternic. Deci practic, el din clasa a IX-a, din clasa a X-a, ar vedea cum prinde, i-aş spune 'putere profesională', ar înțelege că este bun la ceva, că este valoros pentru familia lui și pentru societatea lui, altfel decât ca muncitor necalificat.

Cătălin Cârnu: Dar astăzi este suficient să vorbim doar de monitorizare, conștientizare, de proiecte precum cornul și laptele, de transportul gratuit al elevilor care întâmpină probleme deosebite pentru a reduce abandonul școlar. Cum vedeți continuarea aceasta în 2024 și, evident, următorii?
Daniela Vișoianu: O să mă întorc la ceea ce am spus la început: e nevoie de educație în educație, în sensul în care problema rămâne de calitate sau o calitate care să ducă copilul în cea mai bună formă a lui pentru viața ulterioară. Noi avem cercetări care spun că un copil în România nu-și poate împlini potențialul, sau nu are suficiente contexte de învățare, de practică, provocatoare care să ducă în cea mai bună formă lui de adult, astfel încât să aibă o viață de calitate. Da, transportul rămâne o problemă, dar... transportul- n-ar trebui să discutăm de transport. În câteva, cred că 13 județe, transportatorii nu au semnat cu consiliile judeţene, contractele, în așa fel încât copiii să fie protejați. O altă discuție importantă este dacă avem nevoie de transport pentru elevi, ca să-i mutăm din localitatea de domiciliu în fiecare zi 14-20-30 km la liceu, sau am avea nevoie ca undeva mai aproape de domiciliul lor să am o formă de școlarizare, de liceu, care să combine clase, elevi, profiluri, teoretic şi să facă naveta, de exemplu, doar pentru partea de învățare practică, dacă au nevoie de ateliere, de mersul la angajatori. Adică să susțin această migrație pentru învățare, în condițiile în care e greu și cu naveta unui adult care se duce la locul de muncă doar pentru ceea ce este nevoie. Noi avem un pic să ne uităm la atenția aceasta. Copilul face naveta, unde-i profesorul, de exemplu, dacă e bun de teoretic, e bun la matematică și vrea să facă liceul teoretic de unde s-a născut el se va duce de fiecare dată în reședința de județ, ca să facă liceu la cel mai bun liceu din județ? sau cumva, poate a IX-a, X-a mai aproape de casă. Ei sunt mici la 15 ani și acolo e o ruptură majoră.

Repet, pentru cei care sunt în statut socio-economic scăzut, adică sunt cu venituri mici în familie, este important ca statul să ofere un pachet de servicii și beneficii, inclusiv financiare, în așa fel încât familia să spună da, este mai bine pentru noi și mai bine pentru copilul nostru, să se ducă la liceu în oraș sau să se ducă la liceu să facă practică sau să învețe o meserie, decât să-l ținem acasă. Vestea bună este că, apropo de monitorizare..., și monitorizarea aceasta e... A existat o sentință în ianuarie în județul Bihor, cu părinți care sunt condamnați pentru că au retras copiii de la școală și i-au scris într-un sistem de homeschooling. Ascultătorii trebuie să înțeleagă că acolo sentința n-a venit foarte simplu. Copiii au fost evaluați de către cei de la Protecția Copilului, aveau lacune în dezvoltare, în cunoștințe, în abilitățile sociale, dar recent am înțeles și am primit telefoane că Protecția Copilului, Direcțiile de Asistență Socială au început să monitorizeze cu mai mare atenție situația acestor copii care sunt retrași din sistemul public, care practic sunt ai nimănui. E o înțelegere tacită. Homeschooling-ul rămâne România în continuare nereglementat. Noi nu știm de fapt câți copii sunt pe teritoriul României și dacă toți ajung la școală, și monitorizarea aceasta și faptul că toate instituțiile statului care au atribuții și-ar face treaba și pun întrebări. Ok, am văzut copilul pe stradă sau am văzut că nu e la școală?

Cătălin Cîrnu: Da, ce-i cu el?
Daniela Vișoianu: Ce-i cu el, da. Ridică niște probleme și arată că statului îi pasă de fiecare copil.
Cătălin Cîrnu: Da, să sperăm că-i pasă, mai ales că tot vorbim de România educată. Merită să mai discutăm și ne vom reîntâlni cu siguranță.
Mulțumim pentru că ați fost alături de noi.
Daniela Vișoianu: Cu plăcere. Eu mulțumesc. O bună dimineață bună.
Cătălin Cîrnu: Dimineață frumoasă, tuturor!