Grupurile politice din Parlamentul European

Nu mai este foarte mult timp până pe 25 mai, când vom hotărî cine ne va reprezenta în Parlamentul European.

La fel vor face şi alţi europeni şi cum nu întodeauna interesele românilor corespund cu interesele altora, europarlamentarii noştri vor trebui şi ei să negocieze cu colegii lor.

Iată ce au declarat românii despre relevanţa alegerilor europarlamentare.

"Trebuie să avem nişte reprezentanţi care să lupte pentru fonduri europene".

"Să spună doleanţele noastre, că ne reprezintă pe noi, nu? De aia îi şi votăm".

Asta îşi doresc unii români de la reprezentanţii lor în Parlamentul European, iar una dintre modalităţile prin care europarlamentarii pot obţine o decizie sau alta, sau care să corespundă dorinţelor cetăţenilor, este să-şi găsească aliaţi în Parlamentul European.

Audio: Despre grupurile politice europarlamentare.

Ca şi în Legislativul naţional, în cel european se formează grupuri politice.

În prezent, avem trei grupuri politice mari: Partidul Popularilor Europeni - de dreapta, Partidul Socialiştilor şi Liberalii. Grupurile acţionează în funcţie de doctrina lor politică şi influenţează direcţia dezbaterilor şi sensul deciziilor.

Directorul Institutului European din România, Gabriela Drăgăn, explică în ce fel se formează grupurile europarlamentare.

"Trebuie să existe cel puţin un număr de, să spunem, 25 de membri, din cel puţin o pătrime state membre, ca să formeze un grup politic".

Comisia Europeană face propuneri de legi, sub diferite forme. Aceste propuneri, în funcţie de domeniul în care se aplică, intră în dezbatere în comisiile parlamentare de specialitate.

Decizia finală se ia în plenul Parlamentului European, apoi intervine aşa-numita procedură de codecizie, adică trebuie să-şi exprime poziţia şi Consiliul European.

Gabriela Drăgan explică: "după ce se propunţă Parlamentul European asupra unui anumit text legislativ, acelaşi circuit trebuie să urmeze şi în cadrul Consiliului. Şi, în cazul în care, asupra acelui text legislativ există difernţe între poziţia exprimată în Parlament şi poziţia exprimată în Consiliu, se constituie aşa-numitul Comitet de Conciliere, iar Comitetul de Conciliere este format dintr-un număr egal de membri ai Parlamentului şi ai Consiliului, sunt asistaţi şi de reprezenanţi ai Comisiei Europene şi se încercă atingerea unui compromis şi actul legislativ respectiv este adoptat şi poate fi publicat".

Tot acest drum, pentru a obţine o lege, deşi este foarte democratic şi cuprinde toţi factorii de decizie, a fost, de multe ori, motiv de nemulţumire pentru că încetineşte reacţiile Uniunii.