Glorie şi decădere
Până în anii ’90 Dumbrăveniul era renumit pentru pentru serele sale, de unde milioane de flori şi tone de legume luau drumul marilor oraşe ale României.
Articol de Carmen Vulcan, Sibiu, 08 Septembrie 2009, 15:20
De ani buni însă, cele 40 de hectare de sticlă au devenit amintire.
Pentru cei peste 8000 de locuitori ai Dumbrăveniului tranziţia a fost dură şi nu s-a lăsat până nu a pus pe butuci toată economia oraşului: s-au desfiinţat serele, s-a închis şi Avicola şi fabrica de tricotaje. Aşa că oamenii de-aici, care mai vor să muncească, trebuie să facă naveta la Mediaş sau la Sighişoara.
Dar să nu credeţi că oraşul Dumbrăveni nu a avut şi el perioadele sale de glorie. La sfârşitul secolului al XVIII-lea figura printre cele zece târguri regeşti din Transilvania şi era menţionat ca mare centru economic, comparabil cu Sibiul şi Clujul.
O contribuţie esenţială au avut-o armenii, colonizaţi aici în secolul al XVII-lea, renumiţi pentru simţul lor comercial.
Astăzi, în Dumbrăveni mai trăiesc doar câteva familii de armeni, însă mărturie a bunăstării din vremuri apuse stă impunătoarea catedrală armenească din centrul oraşului, construită în stil baroc şi neoclasic, cu un interior impresionant.
În apropierea catedralei se află şi castelul-cetate al familiei nobiliare maghiare Apaffy, construit la mijlocul secolului al XVI-lea.
Acum castelul se află în paragină, dar comunitatea armenească din România intenţionează să-l restaureze, cu fonduri europene, şi să-l transforme într-un centru cultural.
