Funeraliile Regelui Mihai

Regele Mihai I al Românilor a fost înmormântat sâmbătă cu onoruri militare în noua necropolă regală de la Curtea de Argeş, alături de soţia sa, regina Ana.

Reprezentanţi ai familiilor regale europene, domnitoare şi nedomnitoare, dar şi zeci de mii de oameni obişnuiţi, l-au condus pe ultimul drum pe fostul suveran al României.

Regele Mihai I, care a fost mareşal şi comandant suprem al armatei României în timpul celui de-al doilea război mondial, a primit onorul militare.

Sicriul său a fost purtat de militari ai Brigăzii 30 Gardă, a fost aşezat pe un afet de tun tras de un vehicul militar operaţional, iar în momentul aşezării în locul de veci din noua necropolă regală de la Curtea de Argeş au fost trase 21 de salve de tun.

Clopotele bisericilor ortodoxe din România au bătut astăzi la unison în mai multe rânduri în memoria fostului monarh şi însuşi patriarhul Daniel al BOR a oficiat slujba de înmormântare a regelui.

Patriarhul BOR, Daniel: Ne rugăm lui Dumnezeu să aşeze sufletul lui în lumina, pacea şi iubirea Prea Sfintei Treimi şi să binecuvinteze pe toţi cei care în aceste zile de doliu arată respect şi cinstire memoriei regelui Mihai, care rămâne permanent un simbol al suferinţei şi al speranţei poporului român. Veşnica lui pomenire din neam în neam!

Pe tot parcursul zilei străzile Bucureştiului au fost pline de oamenii care au dorit să îl conducă pe ultimul drum pe regele Mihai, de la Palatul Regal până la Catedrala Patriarhală şi apoi până la Gara Băneasa.

Trenul Regal, care a adus la Curtea de Argeş sicriul Majestăţii Sale defuncte, este salutat de oameni pe tot drumul, în gări şi chiar de-a lungul căii ferate.

Aceeaşi atmosferă impresionantă a fost şi la Curtea de Argeş, unde mii de oameni au aşteptat trecerea cortegiului funerar cu flori şi lumânări aprinse.

- Ce să simţi? Nelinişte, părere de rău, poveşti bune de la bătrâni, de la bunici, de la părinţii care au luptat pe front, bunicul meu în anul 1916-1918, aşteptăm vremuri mai bune!

- Dacă regele a dorit să vină aici înseamnă că şi noi trebuie să îi fim recunoscători măcar acum /.../. Dacă dânsul a fost atât şi atât de greu încercat, noi măcar atât putem, să ne rugăm pentru sufletul lui.

- Am ştiut foarte puţin despre el că, din păcate, în cărţile noastre de istorie la timpul în care învăţam eu nu s-a învăţat, ceea ce am citit eu mi-a plăcut personalitatea, ştiu că este un creştin şi am ţinut să vin aici la mănăstire, să spun o rugăciune pentru sufletul Majestăţii Sale.

Forţat să abdice în 1947 şi exilat, regele Mihai I s-a întors pentru totdeauna în România.