Duminică, cea mai scurtă zi din an

România trece duminică, 31 martie, la ora oficială de vară, ora Europei Orientale, astfel încât ora 3,00 devine ora 4,00.

Prin această trecere, orarul de vară din România este corelat cu cel din ţările membre ale Uniunii Europene şi se aplică pentru perioada cuprinsă între ultima duminică a lunii martie şi ultima duminică a lunii octombrie (în 2013 - 27 octombrie).

În România, odată cu trecerea la ora de vară, diferenţa faţă de timpul universal (GMT) va fi de trei ore.

În restul anului, diferenţa orară faţă de ora meridianului Greenwich (GMT) este de două ore.

85 de trenuri vor avea întârzieri

Trecerea la ora de vară nu va afecta decât mersul trenurilor aflate în circulaţie între orele 3 şi 4.

Potrivit unui comunicat al CFR Călători, vor avea întârzieri 85 de trenuri de călători, dintre care şapte internaţionale.

Pentru că trecerea la ora de vară se face în ţările vecine tot duminică, între staţiile de frontieră cu Ungaria, Serbia, Ucraina, Bulgaria şi Republica Moldova se va circula după orarul din mersul de tren în vigoare.

Ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în România în 1932, conform unui documentar al agenţiei Agerpres.

Până în anul 1939 a funcţionat în fiecare an, între prima duminică din aprilie, ora 00,00, şi prima duminică din octombrie, ora 1,00 (ore locale).

Din 1943, practica trecerii la ora de vară a fost suspendată.

În anul 1979, România a semnat Convenţia fusurilor orare iar în anul 1997, prin ordonanţă guvernamentală, orarul de vară a fost corelat cu cel practicat în ţările UE.

Ideea lui Benjamin Franklin

Prin introducerea orei de vară s-a urmărit să se beneficieze cât mai mult de lumina naturală a Soarelui şi reducerea folosirii luminii artificiale.

Benjamin Franklin a sugerat, în 1784, această metodă într-o satiră în care aprecia că s-ar realiza o economie de lumânări prin folosirea luminii de dimineaţă a Soarelui.

Ideea folosirii orei de vară este atribuită entomologului neozeelandez George Vernon Hudson, care a susţinut că ar avea nevoie de mai multă lumină pentru a studia insectele şi a venit cu această idee în 1895.

Schimbarea orei a fost aplicată pentru prima dată în timpul Primului Război Mondial, în 1916, de câteva ţări din Europa.

Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând cu anul 1916 (între 30 aprilie - 1 octombrie).

Au urmat britanicii, care au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai - 16 octombrie), apoi Belgia, Danemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia.

La 31 martie 1918, ora de vară a fost introdusă şi în Statele Unite.

Pentru o perioadă mai îndelungată a fost aplicată în SUA în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, între 3 februarie 1942 şi 30 septembrie 1945.

Pe 13 aprilie 1966, Legislativul american a impus respectarea orei de vară la nivel naţional, din ultima duminică a lunii aprilie, până în ultima duminică din luna octombrie.

Douăzeci de ani mai târziu, preşedintele Ronald Reagan a semnat un act federal pe probleme de mediu, ce conţinea şi o prevedere care solicita conservarea energiei şi respectarea orei de vară.

De atunci, ora de vară a rămas stabilită pe o perioadă de şapte luni, între echinocţiul de primăvară şi cel de toamnă.

Ora de vară, "experimentală"

În prezent, ora de vară este folosită în 70 de ţări din întreaga lume, dar nu toate ţările au aceleaşi perioade pentru schimbarea ei.

Există multe state care au introdus doar experimental ora de vară.

China a utilizat ora de vară în perioada 1986 - 1991.

De asemenea, ţările ecuatoriale şi tropicale nu aplică ora de vară, deoarece durata zilei este egală de-a lungul anului.