Drumul de cinci kilometri până la şcoală
Două surori dintr-un sat izolat din judeţul Vaslui sunt nevoite să meargă zilnic pe jos câte 10 kilometri până la şcoală.
Articol de Alina Darie, Vaslui, 31 Ianuarie 2011, 13:26
Cornelia, 12 ani, şi Georgeta, 14 ani, sunt două surori pentru care nu şcoala este grea, ci drumul spre aceasta!
Fetele trăiesc într-un sat izolat din Vaslui, Zgura, în care doar câteva case mai răsar de după un deal abrupt.
Sunt şapte elevi în tot satul, cu toţii la o şcoală din localitatea Târzii.
Cum cinci dintre ei au avut posibilitatea să stea cu gazdă la doi paşi de şcoală, doar cele două surori se încumetă zi de zi să înfrunte drumul greu, către şcoală.
Şi nu e deloc uşor!
Se trezesc la primul cântec al cocoşilor, pentru ca la şase fără un sfert să fie deja pe drum, spre satul vecin, Olteneşti.
Calea lor duce pe lângă o pădure, de unde adesea mai ies din lăstăriş, la drumul mare, mistreţii.
Dar fetelor nu le e frică, pentru că cel mai bun prieten al lor, Bobiţă, le este alături tot drumul.
Merg 5 kilometri pe jos zilnic
Cine este Bobită?!
Un cătel, mare… aşa cât să-l cari într-o sacoşă obişnuită, însă curajos fără pereche.
Prieten adevărat, Bobiţă ştie că cele două surori trebuie păzite de mistreţi şi şade cuminte la uşa lor, dimineaţă de dimineaţă, până când fetele sunt gata de drum.
Împreună pornesc spre şcoală.
Nu contează că nămeţii sunt mari, de să le treacă de genunchi copilelor, iar pe Bobiţă să-l pierdă de mic ce e, ori că ploile şi vântul bat straşnic!
Toţi trei merg 5 kilometri până la Olteneşti.
Acolo, fetele îl mângâie pe Bobiţă, îl laudă şi se urcă în autobuzul ce le va duce la Târzii.
După ore, drumul se reface.
"Este greu, dar la şcoală nu renunţăm. Orice ar fi, noi vrem să facem ceva în viaţă.
"Numai şcoala ne va ajuta să ieşim odată şi odată din Zgura şi să ajungem în locuri mai frumoase.
"Ne-am învăţat să ne trezim dimineaţa şi ne-am deprins şi cu drumul.
"De mistreţi ne mai temem, dar Bobiţă le vine de hac. El e curajosul nostru”, spune Cornelia.
Bobiţă, spaima mistreţilor!
"Cât e de mic, dar e spaima mistreţilor din pădure.
"Cum îi vede, cum îi latră şi îi fugăreşte, de nu se văd…
"Bobiţă e cel mai curajos căţel din câţi sunt şi e prietenul nostru adevărat.
"Când îl văd aşa mic, mulţi nu credeau că ar fi în stare să îi sperie pe mistreţi, dar s-au convins de vitejia lui Bobiţă”, spune Georgeta, mânguind creştetul căţeluşului, bucuros parcă de atâta atenţie şi laude, primite din partea celor două surori din localitatea vasluiană, Zgura.
