Discursul preşedintelui ţării la "România la centenar"

Klaus Iohannis: Domnule ministru, domnule Preşedinte al Academiei Române, domnilor preşedinţi ai consiliilor judeţene, doamnă primar, domnilor primari, domnilor rectori, doamnă ambasador, domnule Mihai Şora, doamnelor şi domnilor, am dorit ca la începutul anului Centenarului să mă întâlnesc cu cei care mi-au adresat solicitări de acordare a înaltului patronaj sau mi-au trimis invitaţii la proiecte şi evenimente de marcare a faptelor de acum un secol.

Am subliniat în repetate rânduri că Centenarul Marii Uniri nu trebuie să se rezume la a fi un simplu prilej de ceremonii, fie ele pioase sau de mare bucurie. Centenarul nu marchează doar momentele de acum 100 de ani, ci este despre întregul parcurs al României moderne şi despre proiectele noastre de viitor. Mai mult, Centenarul nu poate fi despărţit de istoria şi soarta continentului nostru, după cum nici viitorul nostru nu poate fi rupt de proiectul european din care facem parte.

Am încurajat toate guvernele României de după 2015 - au fost cinci - să-şi asume cu maximă responsabilitate rolul de a dovedi prin proiecte concrete, importante, implementate cu responsabilitate, capacitatea ţării noastre de a se angaja în al doilea secol al său de modernitate. Centenarul a creat în societatea românească un orizont de aşteptare comparabil poate cu momentul aderării noastre, în 2007, la Uniunea Europeană.

Din păcate, jocul politic mărunt a avut câştig de cauză în faţa unei rare oportunităţi, aceea de a construi consens politic, coeziune şi angajament social în jurul unor obiective şi proiecte de modernizare a ţării, continuând idealurile Marii Uniri. Regret că manifestările şi proiectele dedicate Centenarului se pregătesc în lipsa unui cadru legal care cadru încă nu a fost adoptat de parlament. Regretabil este şi faptul că, deşi guvernele succesive din ultimul an ne-au anunţat în repetate rânduri de iminenţa prezentării unui program naţional al Centenarului şi adoptării unui mecanism transparent şi operaţional de sprijin, acest lucru nu s-a întâmplat.

Doamnelor şi domnilor, acum 100 de ani aşteptările majorităţii româneşti şi deopotrivă ale minorităţilor naţionale erau de a trăi nu doar într-o Românie mai mare, ci într-o Românie mai bună. Să reţinem acest lucru: dreptate şi adevăr - la temelia României întregite s-a spus la Alba Iulia. Înfăptuirea idealului naţional a fost legată de edificarea unei Românii mai drepte, mai incluzivă în raport cu toţi cetăţenii săi, o ţară care îşi fructifică potenţialul uman şi natural.

S-a dorit o Românie apropiată de Europa şi de valorile europene. Din păcate, la scurt timp de la întregirea naţională, am cunoscut ascensiunea totalitarismelor şi a politicii de dictat, creşterea intoleranţei şi antisemitismului până la forme criminale de manifestare. Izbucnirea celui de al doilea război mondial şi instaurarea prin forţă a comunismului au suspendat pentru jumătatea de secol modernizarea şi europenizarea României.

Anul 1989 ne-a redat speranţa într-un viitor bazat pe valorile occidentale, dar deopotrivă ne-a conferit şi responsabilitatea construirii sale. Doamnelor şi domnilor, vrednicia neamurilor se judecă după temeinicia hotărârilor ce le iau, după măsura de înălţare sufletească cu care se alătură la aceste hotărâri şi după stăruinţa cu care se silesc a înfăptui hotărârile luate. Aceste cuvinte pe care Iuliu Maniu le-a rostit la 1 Decembrie 1918, la un veac distanţă, sunt la fel de adevărate şi pline de semnificaţie.

Dacă vrem să cinstim cu adevărat faptele înaintaşilor şi să ne ridicăm la înălţimea moştenirii pe care ne-au lăsat-o, avem datoria să ne asumăm la rândul nostru ţinte la fel de înalte. Doar punându-ne resursele în slujba societăţii putem contribui cu toţii, oameni de stat, clasă politică, elite din toate domeniile, la dezvoltarea ţării în următoarea sută de ani. Anul 1918 ne arată în mod exemplar că atunci când interesele naţionale, iar nu cele mărunte, de grup, sunt puse în centrul viziunii politice, România face paşi uriaşi înainte şi îşi capătă locul pe care îl merită între naţiunile globului.

Este responsabilitatea noastră să intrăm în noul Centenar cu o înţelegere profundă a acestui adevăr istoric. Este cu atât mai relevant faptul că trecerea în următorul veac coincide cu preluarea, la 1 ianuarie 2019, a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene. Conştiinţa naţională, apropierea societăţii noastre de procesele politice şi economice occidentale şi forţa viziunii elitelor au dat formă şi identitate ţării.

În secolul XXI însă, România are nevoie de noi energii, care să se manifeste într-un Proiect de ţară în acord cu interesele noastre contemporane, fundamental legate de statutul de membru al Uniunii Europene şi al NATO. România pe care ne-o dorim nu poate exista în lipsa unei autentice creşteri a competitivităţii, ceea ce presupune, în primul rând, un angajament susţinut pentru un sistem de educaţie modern, deschis deopotrivă către valorile umanismului european şi către nevoile mediului antreprenorial.

Trebuie să stopăm declinul infrastructurii şi al sistemelor publice. Trebuie să fructificăm potenţialul industriilor creative şi al sectorului cultural, să reunim naţiunea în jurul valorilor şi proiectelor coezive. Proiectele care celebrează Centenarul sunt importante dacă propun idei, perspective sau obiective pentru viitor.

Acesta a fost şi criteriul esenţial pentru care încurajez şi susţin manifestările pe care dumneavoastră le dedicaţi Centenarului. Sunt convins că veţi avea succes, pentru că în centrul proiectelor aţi pus valorile şi idealurile care au propulsat România pe calea modernităţii sale europene. Cu aceste gânduri, deschid, doamnelor şi domnilor, dezbaterea de astăzi! Aştept intervenţiile, opiniile şi întrebările dumneavoastră. Şi sper să reuşim să intrăm într-un autentic dialog.