Dezbatere europeană pe tema lobby vs. trafic de influenţă

Dacă în România încă se mai face confuzie, cel mai adesea fals naivă între traficul de influenţă şi activitatea de lobby, etimologic - influenţarea, legală încă din secolul XVI în Marea Britanie, a deciziilor parlamentarilor, prin discuţii pe holurile şi lobby-urile Palatului Westminster, pentru Uniunea Europeană lucrurile sunt mult mai simple şi mai bine reglementate.

O dezbatere în acest sens a propus joi şi Institutul European din România, organizând la Bucureşti o dezbatere cu tema "Activitatea de lobby, comparativ la noi şi în restul Uniunii.

Demersul este partea unui proiect mai amplu, care se va finaliza cu o analiză a problematicii lobby-ului în Uniunea Europeană, a impactului acestor activităţi în elaborarea politicilor publice, dar şi cu prezentarea unor exemple de bune practici la nivelul statelor comunitare.

Pentru mulţi, graniţa dintre lobby şi trafic de influenţă este neclară şi din cauza scandalurilor de corupţie care au zguduit în timp lumea, poate cel mai fainos fiind cazul Madoff, care a şi dus la realizarea în Statele Unite a unei baze de date, un registru, în care este obligatoriu să fie înscrisă orice firmă de lobby.

Echilibru între transparenţă şi democraţie participativă

Dezbaterea, acum, în Europa, are legătură cu echilibrul greu de atins între transparenţă şi democraţie participativă, adică dacă să devină obligatorie înscrierea sau nu a firmelor de lobby în Registrul unic european, ori, dacă este nevoie sau nu, de reglementări suplimentare.

Această dezbatere a ajuns şi în România şi va face obiectul unui studiu, acum în lucru, al Institutului European din România.

"Ceea ce probabil ne dorim la nivel de societate este ca acest tip de activitate să nu producă discriminări, să nu creeze avantaje pentru anumite tipuri de interese în defavoarea altora, să apară un echilibru al intereselor care sunt promovate pentru a duce la influenţarea unei decizii legislative" a explicat directoarea institutului, Gabriela Drăgan.

Coordonatoarea studiului Institutului European din România privind activităţile de lobby în ţara noastră, profesorul Simina Tănăsescu, de la Universitatea Bucureşti, a explicat că principala problemă este, dacă ar fi necesară, oportună şi eficientă o reglementare specială dedicată activităţilor de lobby.

"În contextul mai larg al construcţiei statului de drept, într-o ţară aflată încă în tranziţie, problema unei noi reglementări special dedicată unui domeniu poate să ridice un semn de întrebare.

"Unul dintre efectele colaterale ale statului de drept este tocmai excesul de reglementare, iar multiplicarea normelor pe varii domenii, mai ales în contextul în care există deja o serie întreagă de reglementări referitoare la transparenţă în România la momentul acutal, poate să fie o întrebare perturbatoare în sine" a spus Simina Tănăsescu.

Numărul lobby-iştilor activi pe lângă instituţiile europene, necunoscut

În prezent se discută mult, mai ales la Bruxelles, despre necunoscuta pe care o reprezintă numărul le lobby-işti activi pe lângă instituţiile europene, oameni şi firme care influenţează sau încearcă să influenţeze legislaţia europeană.

Numărul lor nu este cunoscut, dar se ştie că cifra de afaceri se ridică la 1 miliard de euro.

Monica Loloiu, de la Reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti, a arătat, că, de exemplu, în instituţiile europene nu se foloseşte atât termenul de "lobist", ci acela de "reprezentant de interese".

Monica Loloiu a prezentat şi variantele de abordare a activităţilor de lobby.

"Fie există o legislaţie obligatorie, ca în Statele Unite, sau chiar Austria, în Europa, fie există registre instituţionale, Turcia sau în Germania, este obligatorie în Germania pentru a obţine accesul în instituţiile publice, sau autoreglementare, cum sunt asociaţii, grupuri ale asociaţilor de lobby şi care au propriile coduri de etică, dar sunt voluntare şi acestea" a explicat Monica Loloiu.

Acces în schimbul transparenţei

La Bruxelles a fost încurajată înscrierea lobby-iştilor în aşa-numitul Registru de transprenţă, prin faptul că, astfel, sunt chemaţi la diverse întâlniri sau au acces liber în instituţii.

Este un fel de motivare: acces în schimbul transparenţei.

Însă, deja Comisia se gândeşte să facă obligatorie înscrierea în Registru, pentru o mai bună monitorizare a activităţilor de lobby, dar şi să revizuiească procedurile de depunere de plângeri sau alerte, în caz de abuzuri, adică, de exemplu, atunci când lobby-ul sau reprezentarea de interese se transformă în trafic de influenţă.