CURRY PREPARAT CÂT AI ZICE PEŞTE
Poate şi pentru că pe vremuri posturile erau respectate destul de strict, iar la peşte mai era dezlegare, poate şi pentru că „avea balta peşte”, românul era se pare… mare amator.
19 Martie 2016, 11:35
CURRY PREPARAT CÂT AI ZICE PEŞTE
Poate şi pentru că pe vremuri posturile erau respectate destul de strict, iar la peşte mai era dezlegare, poate şi pentru că „avea balta peşte”, românul era se pare… mare amator.
Din cartea recent apărută la Humanitas a Constanţei Vintilă-Ghiţulescu - „Patimă şi desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieţii cotidiene în societatea românească. 1750-1860" - aflăm, pe bază de manuscrise că peştele era prezent pe masa tuturor, fie ei bogaţi sau săraci.
Dar dacă boierul prefera morunul pentru că este "dulce, fraged şi alb la carne", poporul de jos mănca somn pentru că are "carnea dulce şi moale"; dacă la mesele bogaţilor erau la mare căutare nisetrul şi cega, norodul se îndopa cu bibani, chefali, caracude, crap comun, mreană, plevuşcă şi, deci, nu prea lua în seamă "mirosul de pământ" sau de "noroi" şi nenumăratele oase, notează istoricul.
De altfel, morunul bogaţilor e folosit şi pentru o fastuoasă reţetă găsită într-o veche carte de bucate atribuită Saftei Cantacuzino, reţetă în care carnea-i cea albă este fiartă, apoi amestecată în stil levantin cu „migdale, zahar, piper, scorţişoară, sare, măghiran, sărpunel (cimbrişor)” şi stafide mărunte. Din acest amestec se fac perişoare care se fierb în altă zeamă aromată cu "alămâie" sau "aguridă" şi din nou "zahar, piper, scorţişoară, migdale, măghiran".
Doar că o astfel de reţetă e greu de respectat în zilele noastre şi nu pentru că nu am avea mirodeniile necesare, ci pentru că e ceva total diferit de gusturile epocii noastre, iar morunul devenit specie protejată nici bogaţii nu şi-l prea mai permit.
Dar pentru că avem totuşi dovada că şi în alte epoci, pe aici, pe la noi, lumea înmiresmată şi opulentă a Orientului mai apropiat sau mai îndepărtat nu ne-a fost niciodată străină, vă propun o alternativă poate mai pe gustul nostru.
E extrem de simplu de făcut şi aduce - măcar ca idee - cu zeama Saftei Cantacuzino.
Ingrediente:
1 kilogram de file de orice peşte găsiţi, preferaţi, pescuiţi;
ghimbir proaspăt
1 ceapă,
2,3 căţei de usturoi
1 linguriţă praf curry
1/2 linguriţă chimion
1/2 linguriţă turmeric
piper, sare
2,3 linguri untdelemn
1 conservă de lapte de cocos
1 foaie de dafin
1 foaie de limetă
1 baton de scorţişoară
1 "steluţă" de anason... stelat
zeama de la o lămâie.
Mod de preparare:
Şi cum noi nu mai avem timp să facem laborioase perişoare, tăiaţi în bucăţi potrivite file-uri de peşte. Tocaţi mărunt gimbirul, ceapa, usturoiul, , o ceapă potrivită şi vreo câţiva căţei de usturoi. Apoi, într-o tingire destul de generoasă, încingeţi untdelemnul - de floarea soarelui, măsline, ... susan, se găsesc de toate! - în care aruncaţi prafurile de de curry, turmeric şi chimion, piperul. Nu le lăsaţi să se ardă, ci împrieteniţi-le repede cu ceapa, ghimbirul şi usturoiul tocate, asezonaţi şi cu sare să îşi lase apa, şi mai adăugaţi poate un polonic de apă sau de supă de legume, să nu vă alegeţi cu un sos prea… afumat.
Când s-au amestecat toate aromele puneţi şi conserva cu lapte de cocos, mai aromaţi şi cu o foaie de dafin, una de limetă, un baton de scorţişoară, adăugaţi şi peştele, iar când e aproape gata stoarceţi lămâia. Lăsaţi să mai dea în câteva clocote şi daţi la masă împreună cu orez fiert.
Poate nu e reţeta clasică, dar aduce puţin cu sosul în care fierbeau perişoarele de morun ale boierilor de altădată. Şi se face… cât ai zice peşte!
