Crăciunul, sărbătoarea naşterii Domnului Iisus Hristos

Creştinii care respectă calendarul îndreptat (stilul nou) sărbătoresc la 25 decembrie Naşterea Domnului, zi care se numeşte popular Crăciunul.

Naşterea Domnului este a doua sărbătoare ca importanţă în creştinism, după Paşti.

Crăciunul are la bază pasajul biblic care spune că Fecioara Maria după ce i s-a vestit că va naşte în mod miraculos pe Mesia a rămas însărcinată. (Matei I,18-II,1-23, Luca I-II ).

Ea era împreună cu Iosif în Bethleem, pentru a se înscrie la recensământul comandat de împăratul roman Augustus (27 a.Hr - 14 d.Hr).

În acel moment s-a împlinit vremea să nască şi n-au găsit adăpost decât într-un staul amenajat într-o grotă la marginea oraşului.

Aici în simplitate şi-n sărăcie s-a născut Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trimis să se facă om pentru a-i mântui pe oameni.

Naşterea lui n-a rămas neobservată. Păstorii din preajmă au avut o revelaţie: un înger le-a vestit că s-a născut Mesia cel aşteptat. Au mers, s-au convins, şi au răspândit vestea.

Trei înţelepţi, numiţi în acea vreme magi, au venit din Orient, călăuziţi de o stea până în locul unde s-a născut Hristos şi i-au adus pruncului daruri, recunoscând că s-a născut un împărat.

În amintirea stelei care i-a condus pe magi, copiii obişnuiesc să meargă astăzi cu steaua, vestind că Fecioara Maria a născut pe Mesia.

Doar regele Iudeii, Irod, nu s-a bucurat de acest eveniment, pentru că îşi vedea ameninţată regalitatea.

Nu ştia că pruncul Iisus avea să fie un altfel de împărat – al unei Împărăţii spirituale.

Creştinii aud această istorie evanghelică, în Biserici, la Liturghia sărbătorii, precum şi colindele care vestesc Naşterea Domnului.