Consiliul de Securitate al ONU "trebuie reformat"

Preşedintele Adunării Generale a ONU, John Ashe, a salutat activitatea României în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite.

John Ashe discută astăzi la Bucureşti cu oficiali români din Ministerul de Externe, Guvern şi Parlament agenda Adunării ONU, evoluţiile recente şi în special agenda de dezvoltare după 2015.

John Ashe a declarat în exclusivitate pentru Radio România Actualităţi că este pregătit să discute cu autorităţile române şi orice alte subiecte legate de activităţile ONU.

John Ashe: România joacă un rol foarte activ la ONU iar eu sunt un beneficiar direct al activităţii României şi sunt norocos să am ca vicepreşedinte al Adunării Generale, pe actualul ambasador al României la ONU.

Reporter: 2014 a fost declarat anul solidarităţii cu poporul palestinian, dar iată că situaţia de acum în Gaza face perspectivele de pace să pară şi mai îndepărtate.

John Ashe: Bineînţeles că atunci când s-a luat decizia privind anul solidarităţii cu poporul palestinian, nimeni nu putea să prevadă situaţia de acum. Dar, asta e realitatea acum şi conform tuturor criteriilor, situaţia este tragică, mai ales că şi-au pierdut viaţa şi civili în special în Fâşia Gaza.

Reporter: Poate Adunarea Generală a ONU să facă ceva pentru îmbunătăţirea situaţiei?

John Ashe: Când este vorba de astfel de situaţii, mandatul pentru a se ocupa de acestea aparţine Consiliului de Securitate, de vreme ce este însărcinat să menţină pacea şi securitatea mondială. Consiliul de Securitate a adoptat o declaraţie iar Secretarul General al ONU, Ban Ki Moon, face eforturi, la fel secretarul american de stat John Kerry.

Reporter: Cum poate Adunarea Generală a ONU să vină cu o soluţie sau să creeze mediul pentru găsirea unei soluţii în cazul conflictului din Ucraina?

John Ashe: În ultimă instanţă, responsabilitatea pentru găsirea unei soluţii, în orice fel de conflict, aparţine celor implicaţi. Până când nu vom avea atât Ucraina cât şi Rusia şi principalii protagonişti aşa-numiţii rebeli aşezaţi la discuţii, ONU nu poate face prea multe.

Consiliul de securitate ONU s-a pronunţat în privinţa Ucrainei dar până la urmă tot e nevoie, ca prim şi extrem de important pas, ca Rusia, Ucraina şi aşa-zişii rebeli să discute o situaţie care a căpătat consecinţe tragice prin doborârea avionului malaezian.

Reporter: Situaţia din Siria este tot mai gravă. Poate Adunarea Generală să genereze condiţii pentru ca părţile să ajungă totuşi la negocieri? E adevărat că în acest caz Consiliul de Securitate are putere dar, până la urmă, Adunarea Generală este probabil instituţia cea mai democratică a ONU.

John Ashe: E adevărat că de chestiuni de securitate se ocupă în principal Consiliul, iar cea mai recentă decizie reprezintă un pas important dar cred că este nevoie de mai multe măsuri la faţa locului. Pentru prima dată, în cazul Siriei, Consiliul de Securitate a reuşit să adopte o decizie în unanimitate privind crearea de coridoare pentru asistenţă umanitară în Siria.

Dar, dată fiind situaţia pe teren şi civilii nevinovaţi în pericol, trebuie ca toate părţile implicate, puterea şi opoziţia, să se întâlnească şi să negocieze cu ajutorul ţărilor vecine. În lipsa unei asemenea iniţiative este foarte greu pentru actori din afară să încerce să impună o soluţie.

Reporter: Până acum în dialogul nostru a apărut de multe ori Consiliul de Securitate ONU, aproape omniprezent când e vorba de decizii. Este previzibilă o reformă a Consiliului? Deja se spune de multă vreme că această reformă e necesară.

John Ashe: Lucrul asupra căruia toată lumea e de acord, este că trebuie reformat Consiliul de Securitate. A fost creat într-o altă epocă iar componenţa sa, în special componenţa care ia decizii, nu mai reflectă, nu mai reprezintă realităţile politice şi geopolitice de astăzi. Este nevoie de reformă, lucru valabil pentru orice instituţie.

Dacă nu are loc o reformă, într-un final, instituţia respectivă devine irelevantă. Nu spun că de exemplu Consiliul de Securitate va deveni irelevant dar în mod evident va fi obligat să trateze probleme care nu puteau fi prevăzute atunci când a fost creat. Acest fapt ar trebui să fie un motiv bun de reformă. Acestea fiind spuse, este la fel de adevărat că sunt avansate şi discutate cu statele membre foarte multe idei despre cum să fie făcută reforma.

Ca o comunitate de state am eşuat în mod sistematic să alegem o idee anume cu care să poată fi de acord majoritatea statelor din Adunarea Generală a ONU, iar din acest motiv am eşuat să pornim poate cea mai importantă sarcină a Adunării, şi anume reforma Consiliului de Securitate ONU.

Reporter: V-aţi concentrat pe agenda de dezvoltare de după 2015. Cât de optimist sau nu sunteţi, în condiţiile în care, la nivel global vedem o polarizare socială şi a veniturilor accentuată, o clasă medie tot mai slabă şi săracă?

John Ashe: Este o întrebare foarte bună dar nu trebuie să pierdem din vedere că scopul principal, şi anume eliminarea sărăciei extreme. Putem obţine asta numai dacă suntem cu toţii de acord asupra unei căi comune. Este o decizie pe care o vom lua în prima parte a lunii septembrie 2015. Ce ştim e că trebuie să implicăm nu doar guverne ci şi parteneri privaţi, inclusiv societatea civilă şi trebuiem să facem asta în mod sustenabil.

În aceşti paramentri, cred că pentru prima oară suntem pe cale să obţinem, ceea ce numim, o agendă transformatoare care ne va permite să abordăm problemele apărute. Vom rezolva toate aceste probleme? Evident că nu. Dar acum ştim, din lecţiile trecutului, care sunt cele mai bune practici, ce am greşit, ce trebuie să facem şi cum putem pune totul la un loc ca să obţine dezvoltare sustenabilă.

Reporter: După părerea dumneavoastră, şi-a pierdut lumea încrederea în democraţie, date fiind ultimele evoluţii inclusiv, surprinzător, în Europa, în Ucraina şi de vreme ce liderii autoritari par să iasă în câştig?

John Ashe: Cu siguranţă, cu gândul la viitorul propriilor mei copii, sper ca răspunsul să fie un NU ferm. Noi credem că a da oamenilor dreptul de a alege şi capacitatea de a alege este partea cea mai importantă. Iar când vine vorba de guvernare, oamenii trebuie să aibă un cuvânt de spus în ce priveşte felul în care să fie guvernaţi.

De asemenea, oamenii trebuie să aibă acces la oportunităţi. Acesta ar trebui să fie scopul. L-am atins? Nu. Să ne pierdem speranţa? Nu! E asta ceva la care ar trebui să lucrăm mereu? Da!