”Ceea ce vedem la doi paşi de graniţele noastre este o problemă care din punctul meu de vedere ar trebui să ne îngrijoreze”

"Apel matinal" - Invitat: Gl.mr.(r) Dan Grecu, expert şi analist militar

Relizatori: Daniela Petrican şi Cătălin Cîrnu

Experţii din domeniul militar au semnalat în repetate rânduri problema deficitului de personal din domeniu, o situaţie caracteristică, de altfel, pentru multe state europene. Şi la noi, doar în ultimii ani, aproximativ 13.000 de oameni au părăsit sistemul militar, iar cei mai mulţi au trecut în rezervă prin demisie. Acum, tinerii din unele zone ale ţării manifestă un interes redus faţă de programele de angajări în cadrul Armatei Române, chiar dacă la nivel naţional s-au înscris mai mulţi candidaţi decât locurile disponibile.
În acest an, 2024, Ministerul Apărării Naţionale a pregătit încă două campanii de recrutare şi de selecţie pentru posturile de soldaţi profesionişti în toată ţara.

Armata are nevoie de resurse umane, dar cum arată legislaţia naţională în domeniu?

"Legislaţia naţională arată bine, arată bine în sensul că este aliniată la ceea ce s-a întâmplat în Europa după 1990, dar nu dă totuşi o perspectivă de viitor celor care vor să îmbrăţişeze cariera militară, nu neapărat datorită legislaţiei, ci datorită faptului că sunt aproape 30 de ani în care militarii, într-un fel sau altul, chiar de la vârful conducerii politice, sunt mai mult blamaţi decât apreciaţi. Or, acest lucru îi descurajează pe cei care vor să aleagă această carieră, iar, în condiţiile actuale contemporane, ceea ce vedem la doi paşi de graniţele noastre este o problemă care din punctul meu de vedere ar trebui să ne îngrijoreze", a precizat Dan Grecu.

De ce decid să plece din armată oameni care sunt pregătiţi, care au o anumită experienţă profesională şi sunt încă în putere? Ce le lipseşte? Sau de ce ar mai fi nevoie?

"În afară de dragostea de meserie, în afară de adrenalina pe care ţi-o de sistemul militar, prin tot ceea ce se întâmplăacolo, oamenii au nevoie şi de resurse ca să trăiască. Or, atâta timp cât legislaţia, că aici e problema, legislaţia vizavi de om se schimbă de la o zi la alta, drepturi pe care la momentul încorporării, la momentul care a ales această meserie nu mai există la momentul în care părăseşte această meserie, la vârstă.. adică la pensionare, este normal ca aceşti oameni să spună: până aici. Pentru că să nu uităm un lucru, soldatul profesionist, nu vorbesc de ofiţeri, nu vorbesc de generali, vorbesc de soldatul profesionist, acel militar care vine, cum aţi spus şi dvs. în acele două campanii, şi alege profesia militară, este pus de către diriguitorii noştri la baza bazei scării de salarizare existente în România. Soldatul profesionist este singura persoană, alături de muncitorul necalificat, care are coeficientul de salarizare 1,00, ori muncitorul necalificat, cu tot respectul pentru munca pe care o face acesta, desfăşoară o muncă, haideţi să nu spunem că nu este importantă, dar o muncă, care nu cere o pregătire deosebită, în timp ce soldatul profesionist este pus în situaţia de a manipula şi de a lucra cu echipamente care costă mii, zeci de mii, sute de mii, chiar milioane de euro. Ori să-l pui pe acest om la baza salarizării, bineînţeles că nu-i mai dai niciun fel de atractivitate. Este una din explicaţii, dar probabil nu prima. Prima este, din punctul meu de vedere, lipsa de educaţie pentru securitate şi apărare şi chiar de educaţie patriotică, la care asistăm de 20-30 de ani încoace, la nivelul societăţii româneşti, pentru că atunci când vorbeşti despre apărarea patriei, când vorbeşti despre valorile naţionale, când vorbeşti despre ajutarea semenilor, deja devine o problemă care, scuzaţi-mi ghilimelele pe care le spun acum, devine ,,câh", afirmă analistul militar.

Armata se bucură de încrederea românilor, dar nu şi de popularitate. Serviciul militar nu mai este de ceva vreme obligatoriu, astfel că vine şi întrebarea: ce se poate face pentru a atrage tinerii către profesia militară, mai ales că baza de selecţie scade?

Încrederea populaţiei în Armată este foarte mare, pentru că populaţia înţelege că această armată, câţi sunt ei acum, câţi au rămas ei acolo, la ei, şi sunt, sunt, şi sunt extraordinar de bine pregătiţi. Sunt cei care sunt primii care, Doamne fereşte, dacă este nevoie, se vor duce ca să-i apere pe cetăţenii de rând. Nu întâmplător, de după Revoluţie încoace, în permanenţă Armată a fost alături de Biserică, pe primele locuri ale încrederii populaţiei. Dar această încredere declarată trebuie să fie şi susţinută, trebuie să fie şi susţinută, şi eu spun încă o dată este vorba de educaţie, încă o dată spun. de educaţie în spiritul patiotismului, dragostei de ţară, respectului de ţară şi este vorba, în egală măsură, şi de cointeresarea acestor oameni. Dacă noi nu înţelegem această problemă, nu vom rezolva niciodată. Guvernul României, autorităţile au început, după renunţarea la serviciul militar obligatoriu pe timp de pace, pentru că în timp de de război, serviciul militar obligatoriu este obligatoriu, dacă îmi permiteţi să spun asta, dar de la renunţarea la acest serviciu noi nu am găsit-o imediat formele prin care să avem o resursă umană pregătită. Resursă umană avem, oameni încă mai sunt în România, deşi este în declin, ca să spun aşa, în populaţie, fie prin emigraţie, fie datorită scăderii natalităţii, dar noi nu am găsit resursele să-i atragem şi nu putem să îi atragem atâta timp cât de la comandantul suprem al acestei ţări, a armateiacestei ţări, şi actualul şi precedentul n-am auzit decât faptul că armata este bună la cusut nasturi şi la cules porumb

Aţi fost prezent şi în Irak, şi în Afganistan şi era foarte interesant să ne raportăm, de exemplu, la ce se întâmplă în alte armate, în condiţiile în care în multe ţări europene situaţia creată de războiul din Ucraina a generat o dezbatere privind oportunitatea reintroducerii serviciului militar obligatoriu. Este interesant să aflăm cum vede un militar de carieră acest detaliu, în condiţiile în care poate că unii tineri şi-ar dori. De regulă, ştiu că era o carieră interesantă pentru cei care preluau aşa de la părinţi. Dacă tatăl fusese în armată...

La vârful ierarhiei, din păcate, nu am avut această încredere şi acest îndemn. Dar eu vă spun, am şansa, fiind membru al Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România, să cunosc foarte mulţi tineri care au acceptat şi au semnat contracte cu Ministerul Apărării Naţionale pebtru a fi rezervişti voluntari şi vreau să îi felicit pentru decizie şi vreau să-i felicit pentru dedicaţie. Chiar acum vreo două săptămâni am avut un seminar internaţional cu ei şi am fost impresionat de cât de interesaţi sunt să acumuleze cunoştinţe într-un domeniu care, până la urmă, nu este domeniul lor, pentru că toţi cei care sunt rezervişti voluntari în acest moment, indiferent de grad, practic indiferent de grupa, că sunt la soldaţi, gradaţi, la subofiţeri, maiştri sau la ofiţeri, sunt oameni o pregătire deosebită în viaţa civilă, care au înţeles... şi mi-am dat seama că foarte mulţi, foarte mulţi din ei nu au ales această variantă neapărat pentru beneficiul financiar, ci au ales-o din din convingere.

În multe ţări europene situaţia creată de războiul din Ucraina a generat o dezbatere privind oportunitatea reintroducerii serviciului militar obligatoriu. La noi credeţi că ar fi necesar sau se mai poate reintroduce?

Ştiţi cum e? Este ca la croitorie cu croitorul nepriceput, întâi taie şi după aia măsoară. În momentul în care noi am renunţat la serviciul militar, un lucru care era absolut absolut ok la situaţia din 2006, atunci când s-a luat această decizie, n-aveam nici războaie, eram în NATO, ne-am gandit...

Intrasem în NATO.

Da, eram în NATO, deci nu era... aveam armată profesionistă şi o avem, din fericire, şi la acest şi acest moment. Dar nu ne-am gândit, nu ne-am gândit... Nu ne-am gândit, pentru că alţii s-au gândit mai mult, la o formă complementară de a pregăti, populaţia trebuie să aibă aceste cunoştinţe care îi ajută şi în viaţa de zi cu zi, îi ajută şi în situaţii de urgenţă, îi ajută şi la cutremur, şi la inundaţii şi la ce doriţi dvs. Nu ne-am gândit la asta, noi întâi am tăiat şi după aia am început să spunem ce punem acolo. Drept dovadă că deşi prin serviciul militar, ultimă încorporare în clasicul serviciul militar bazat pe conscripţie s-a făcut în 2006. Noi abia după nouă ani, în 2015 am dat legea privind serviciul militar voluntar şi abia în 2017, chiar la sfârşitul lui 2017, cred că era în noiembrie când prima serie de rezervişti voluntari au semnat contracte ca să vină. Aici este toată această problemă. Ţările la care dvs. faceţi revenire au acest sistem. Danemarca, unde serviciul militar este obligatoriu, deci este obligatoriu prin lege, n-a încorporat niciodată de la al Doilea Război încoace. Marea Britanie unde conscripţia s-a aplicat doar de două ori: în Primul Război Mondial şi în al Doilea Război Mondial. Are pregătirea acestor oameni. Polonia, care este un stat apropiat de noi...

Făceaţi o comparaţie cu croitoraşul cel mai puţin isteţ, cel destoinic măsura de şapte ori şi tăia o singură dată. Dar acum îmi permit să vă întreb, dacă, nu ştiu, copiii, nepoţii dvs. prietenii ar avea tineri, ce le-aţi spune sau i-aţi sfătui să să intre în Armata Română, sincer, să urmeze o carieră militară?

Sincer să vă spun, eu da, i-aş sfătui, pentru că probabil este şi o este şi un sfat subiectiv din punctul meu de vedere, dar nu neapărat intrarea în armată ca şi meserie. Dar pregătirea, pregătirea pentru apărare, această pregătire care pe vremea noastră, na, noi avem acuma nişte ani mulţi, pe vremea noastră se făcea de când erai copil, care nu era o pregătire pentru armată, ci era o pregătire .. pentru viaţă, elemente te învăţau. Eu am ales cariera militară datorită faptului că la vremea respectivă se făceau aşa-numitele tabere de pregătire a tineretului pentru apărarea patriei, unde am învăţat o grămadă de lucruri care mi-au fost utile, care mi-au fost utile în viaţa din afara sistemului militar. Acelaşi lucru ar trebui să-l facem şi noi acum. Legea, legea pregătirii populaţiei pentru apărare, de exemplu, prevede acest lucru. Pregătire se numeşte lege, pregătire pre-militară a tinerilor din preuniversitar. Există aşa ceva în legea, în legea privind pregătirea populaţiei pentru apărare. Se aplică? Se aplică sporadic, sporadic şi la un nivel...

Da, avem lege, trebuie să o şi aplicăm. Vom reveni, pentru că discuţia merită, cu siguranţă.

Daţi-mi voie un singur lucru să vă spun apropo că avem lege şi că trebuie s-o aplicăm. Nouă ne lipseşte o singură lege în România, o lege pe care Parlamentul trebuie s-o adopte de urgenţă şi care să spun aşa: legea trebuie să fie... deci legea privind aplicarea legii.

Da, trebuie legea trebuie legiferată. Mulţumim pentru pentru discuţie. De luat aminte.

Invitatul apelului matinal de astăzi, generalul maior în rezervă Dan Grecu, expert şi analist militar. Domnia sa fusese, printre altele, şi şeful echipei naţionale la Comandamentul Central american pentru operaţiunile din Irak şi Afganistan, militar în misiunea ONU din Etiopia şi Eritrea. Dar poate că la un moment dat merită şi o dezbatere./editor Florin Lepadatu/