Ce drepturi oferă românilor protocolul cu Serbia

Critici nefondate, consideră secretarul de stat Bogdan Aurescu, şi copreşedinte al Comsiei mixte româno-sârbe pentru minorităţi.

"Este incorect să se spună că acest subiect a fost adus brusc în atenţia opiniei publice internaţionale, dosarele există deja de multă vreme pe agenda Consiliului Europei, probabil că dacă toate criteriile acestea ar fi îndeplinite, procesul de monitorizare s-ar fi încheiat deja.

"Chestiunea este şi în atenţia înaltului comisar pentru minorităţi naţionale al OSCE, de asemenea este în atenţia Comisiei Europene.

"De fiecare dată când s-a discutat în cadrul UE despre parcursul european al Serbiei, această problemă a fost adusă în atenţie de către România”, a comentat Bogdan Aurescu.

Vlahii sunt de fapt români

În fapt, protocolul cu Serbia privind minorităţile era deja redactat în proporţie de 90% înainte de momentul de la Bruxelles.

În timp, au existat întârzieri.

Deşi comisia mixtă a fost înfiinţată printr-un acord interguvernamental intrat în vigoare în 2004, iar comisia mixtă trebuia să se reunească de cel puţin o dată pe an, au fost organizate doar două şedinte, una în noiembrie 2009 şi una în mai 2011, în pofida insistenţelor României.

Cea mai improtantă prevedere din protocolul semnat la Bruxelles pe 1 martie, şi cea din care decurg aproape toate drepturile minorităţii române din Serbia, este cea care se referă la dreptul unor cetăţeni de a se declara în mod liber ca aparţinând unei anume minorităţi.

Prevederea se aplică pentru întreg teritoriul Serbiei, aşadar şi pentru românii din Timoc, care de-a lungul timpului, şi mai ales în ultima vreme, au reclamat cele mai dese încălcări a drepturilor lor, spre deosebire de situaţia considerată de Bucureşti ca fiind relativ bună a românilor din Voievodina.

Bogdan Aurescu explică diferenţierea artificială făcută între vlahi şi români.

"În realitate, chiar în limba sârbă, "vlah” este un termen care desemnează etnia română.

"Trebuie spus de la bun început că există în Serbia un sistem de organizare, prevăzut de legislaţia sârbă în materie, a minorităţilor naţionale în aşa numitele Consilii ale minorităţilor naţionale, care sunt nişte organisme de stat şi care beneficiază de fonduri de la stat.

"Prin urmare se poate anticipa că există un anumit interes din partea anumitor asociaţii şi grupări de a beneficia de astfel de fonduri”, a precizat Bogdan Aurescu.

Fără limba română în Timoc

Odată lămurită chestiunea identităţii, apare problema utilizării limbii române în educaţie, în administraţie, în mijloacele de informare şi în biserică.

În prezent niciunde în Valea Timocului, nu există de exemplu, inscripţionări bilingve în localităţi.

"Sunt chestiuni care ţin şi de legislaţia internă din Serbia care prevede un anumit număr de persoane dintr-o localitate pentru a putea fi utilizate astfel de inscripţionări, ori în situaţia în care minoritatea respectivă şi comunitatea dintr-o localitate este divizată între români şi aşa zişii vlahi, este evident că numărul necesar pentru aplicarea legislaţiei sârbe nu se întruneşte”, a precizat Bogdan Aurescu.

Dar, protocolul din 1 martie conţine angajamente concrete ale Serbiei pentru protejarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, de la reprezentarea parlamentară a minorităţilor, la autorizaţiile de construirea a unor biserici sau asigurare a dreptului la educaţie în limba maternă.

România a mai recomandat ca emisia posturilor radio şi TV în limba Română să fie extinsă pentru tot teritoriul Serbiei, astfel încât să ajungă şi la românii din Timoc, pentru ca ei să poată asculta, a spus Bogdan Aurescu, de exemplu şi Radio România Actualităţi.

În ce priveşte reprezentarea parlamentară, pentru ca minoritatea română să apară ca atare în legislativul de la Belgrad, poate fi nevoie de o modificare a legilor sârbe.

România a mai anunţat că doreşte să încheie cu Serbia un Acord de Mic Trafic de Frontieră, la fel ca cel semnat cu Republica Moldova, lucru recomandat şi de comisia mixtă.