Bujorul de stepă înfloreşte, de obicei, începând de la mijlocul lunii aprilie, dar din cauza primăverii capricioase, în acest an a început să înflorească pe la începutul lunii mai, aşa că cei care vor să-l admire vor trebui să se grăbească, dacă vor să-l mai prindă înflorit.

Chiar dacă îl mai găsim în câteva nuclee în partea de sud-vest şi sud-est a ţării, ca un fapt cu totul ieşit din comun, comuna mureşeană Zau de Câmpie este unicul loc din interiorul arcului carpatic unde creşte această floare deosebită, pe care o puteţi admira într-un areal protejat de peste 3,5 hectare.

Primele date despre bujorii de stepă de la Zau de Câmpie au fost publicate în anul 1846, la Viena, iar rezervaţia a fost înfiinţată în 1932, de academicianul clujean Alexandru Borza.

Însă salvarea bujorului de stepă de la dispariţie şi extinderea suprafeţei rezervaţiei la 3,5 ha, după cel de-al II-lea Război Mondial, se leagă de numele lui Marcu Sâncrăian, trecut de câţiva ani la cele veşnice.

În semn de respect pentru dragostea şi eforturile depuse pentru salvarea şi înmulţirea bujorului de stepă, localnicii i-au spus lui Marcu Sâncrăian "Tatăl Bujorilor”.

Prin pasiunea sa de-o viaţă, Marcu Sâncrăian a reuşit să înmulţească bujorii de stepă de la circa două sute de plante, la peste 15.000, pentru ca în prezent în Rezervaţia Botanică de la Zau de Câmpie să găsim peste 30.000 de bujori de stepă.

Potrivit cunoscătorilor, rezervaţia cu bujori de stepă de la Zau de Câmpie reprezintă extrema nordică mondială pentru această floare rară şi deosebit de frumoasă.