Bolnavul de TBC care renunţă la tratament, un caz social eşuat

Atunci când doctorul ne prescrie spre exemplu, 7 zile de antibiotic, mulţi dintre noi întrerupem tratamentul după 3-4 zile, pentru că – nu-i aşa – ne simţim bine.

Imaginaţi-vă că în cazul unui pacient cu tuberculoză, tratamentul se măsoară în luni şi ani, în loc de zile şi săptămâni, ca în cazul altor boli infecţioase.

Tratamentul medicamentos al bolnavilor este singura modalitate eficientă de prevenire a transmiterii bolii mai departe, de stopare a tuberculozei.

Persoanele afectate de tuberculoză au nevoie de un tratament special – atât medicamentos, cât şi psihologic. Suportul, înţelegerea, grija - sunt elemente importante în cazul unei terapii de lungă durată, ce poate avea efecte secundare neplăcute.

Fiecare bolnav care renunţă la tratament este un eşec social adică o persoană care nu a găsit în jurul său suportul necesar pentru a se vindeca pe el şi a preveni îmbolnăvirea gravă a altor persoane din jur.

Tratamentul este gratuit, iar el va fi cu atât mai eficient cu cât veţi fi diagnosticat într-o fază incipientă a bolii.

Acesta se administrează într-o primă fază în spital, iar externarea lor se face numai după ce examenul de spută a devenit negativ, ceea ce înseamnă că nu mai este contagios pentru cei din jur.

Terapia medicamentoasă va fi continuată şi acasă, până la 6 luni.

Dacă pacientul îşi intrerupe tratamentul mai devreme, există şanse mari ca boala să recidiveze şi să devină rezistentă la medicamente, ceea ce înseamnă o nouă terapie, de data aceasta timp de 2 ani; mult mai dureroasă, incluzând şi injecţii pentru alte 6 luni.

Pot apărea efecte secundare, precum greaţă, dureri de cap, sensibilitate la lumină sau depresie şi de aceea este important ca fiecare persoană cu tuberculoză să fie vindecată înainte ca boala să se transforme în MDR sau XDR, adică multidrog sau extins rezistentă.