Bagajele Abandonului. Expoziţie colectivă de explorări creative ale graniţelor abandonului
Au fost colectate aproape 100 de mărturii care vorbesc despre cele mai dramatice momente dintr-o existenţă, cele în care forţe exterioare şi imposibil de controlat te duc în situaţia de a abandona totul: prietenii, casa, locul în care trăieşti sau lucrezi, comunitatea, micile tabieturi, existenţa aşa cum o ştii şi să pui în grabă, într-un bagaj, ceea ce pare că poţi salva.
Articol de Bucuresti FM, 30 Ianuarie 2024, 10:15
Expoziţia "Bagajele Abandonului. Expoziţie colectivă de explorări creative ale graniţelor abandonului" a fost lansată, în spaţiul galeriei Cartierul Creativ din Amzei 13, Bucureşti. Realizată de Muzeul Abandonului, în colaborare cu Cartierul Creativ, prin sprijinul Fundaţiei SERA România, CARE France şi FONPC, expoziţia poate fi vizitată zilnic, până pe 4 februarie, în intervalul orar 14 - 20.
Bagajele Abandonului este un proiect de comunicare şi mediere emoţională iniţiat de Muzeul Abandonului în mai 2022. Au fost colectate de atunci aproape 100 de mărturii care vorbesc despre cele mai dramatice momente dintr-o existenţă, cele în care forţe exterioare şi imposibil de controlat te duc în situaţia de a abandona totul: prietenii, casa, locul în care trăieşti sau lucrezi, comunitatea, micile tabieturi, existenţa aşa cum o ştii şi să pui în grabă, într-un bagaj, ceea ce pare că poţi salva.
Proiectul şi-a propus să arhiveze istorii şi emoţii ale unuia dintre cele mai dramatice evenimente din istoria recentă a Europei - conflictul din Ucraina. Echipa Muzeul Abandonului a iniţiat încă din mai 2022 întâlniri cu cei pentru care România devenea temporar spaţiu de refugiu.
Primul grup de lucru a fost cu un grup de copii care fugiseră dintr-un orfelinat de lângă Odesa, din calea războiului şi a atacurilor cu drone. Primele poveşti intitulate Bagajele Abandonului au fost chiar ale lor, despre micile obiecte salvate în bagaje, care le aminteau de "acasă": un breloc, tricoul fratelui mai mare care lupta în război, o maşină de cusut, nişte caiete.
Ni s-a părut că ei sunt esenţa, liantul dintre Muzeul Abandonului - un proiect despre drama copiilor abandonaţi ai României şi Bagajele Abandonului - un proiect despre fuga din calea războiului, despre ce laşi în urmă şi ce alegi să iei cu tine când este în pericol chiar viaţa ta.
"Tărâmul meu" a fost o activitate componentă a Bagajelor Abandonului, o explorare creativă prin intermediul unor tehnici şi metode inspirate din terapia expresivă, sub coordonarea Mihaelei Olimpia Ruscior şi a Ralucăi Minoiu. În cadrul proiectului, 11 femei din comunitatea refugiaţilor ucraineni, au realizat panouri pictate care descriu tărâmurile lor personale, hărţi ale propriului corp, nu doar fizic, dar şi mental şi emoţional.
Aceste cartografieri de gânduri, sentimente şi istorii au fost realizate de cele 11 femei în jurul experienţei războiului şi a schimbărilor dramatice pe care acesta le-a adus în viaţa lor. Exerciţiul lor de exprimare şi redefinire a noilor graniţe personale a fost realizat prin punerea împreună a unor sunete, mişcări, culori, texturi şi cuvinte.
Lucrările realizate de cele 11 femei sunt însoţite de texte ghidaj, în care autoarele explică ce simbolizează contururile şi graniţele lor, de ce au ales anumite texturi, culori, forme şi simboluri, călăuzind astfel privitorul prin tărâmurile lor interioare.
Liudmila Sidorenko, 71 de ani: "Tărâmul meu este un lac în formă de om, plin de emoţii din toate speciile, dar în care nu găsiţi nimic viu, cu excepţia unor peşti micuţi, care arată că viaţa o să continue şi ei vor creşte. Petele de culoare maro sunt nişte cuiburi de păsări. Acum sunt goale, dar viaţa va ajunge din nou în ele. Când le-am desenat m-am gândit la nepoţii mei şi nu este întâmplător că sunt la distanţă una de alta, pentru că ei sunt în diferite părţi ale lumii, pe diferite continente, iar eu nu i-am văzut de atât de mult timp".
Irina Bilous, 40 de ani: "Linia de foc care separă pe mijloc tărâmul meu m-a speriat la început, părea o separare, dar acum o văd ca o graniţă unde se unesc două ţări. Nu am ştiut că România şi Ucraina au atât de multe lucruri în comun, aici îmi pare că viaţa nu trebuie tradusă, ne desparte doar limba".
Experienţa lor a fost întregită de un punct de vedere conex, prin lentila fotografică a Alexandrei Corcode, studentă la Royal Academy of Art, Haga, unde îşi finalizează licenţa în fotografie documentară.
Proiectul fotografic semnat de Alexandra poartă titlul de "Light Unveiled - Lumina Dezvăluită" şi urmăreşte să ilumineze vieţile femeilor ucrainene care au căutat adăpost în inima Bucureştiului, scăpând de impactul aspru al devastării războiului.
