ArcelorMittal ar vinde 6 combinate, inclusiv Galaţi, pentru oţelăria Ilva
Sindicaliştii de la Galaţi se tem pentru locurile lor de muncă, dar şi talienii de la Ilva, cea mai mare oţelărie europeană, sunt nemulţumiţi de o eventuală preluare
Articol de Radiojurnal, 14 Aprilie 2018, 01:20
Grupul ArcelorMittal a confirmat, ieri, că ar putea să vândă combinatul siderurgic de la Galaţi pentru a cumpăra oţelăria Ilva din Italia, cea mai mare din Europa. Anunţul care priveşte, de fapt, mai multe fabrici deţinute în Europa şi intervine la solicitarea Comisiei Europene care doreşte să împiedice constituirea unui monopol la nivel european.
Arcelor Mittal este o companie multinaţională, considerată cel mai mare producător de oţel din lume, cu 310.000 de angajaţi în 60 de ţări.
Potrivit agenţiei Reuters, concesiile oferite de companie în încercarea de a atenua temerile autorităţilor europene antitrust sunt legate de oferta de 1,8 miliarde de euro pentru achiziţionarea oţelăriei italiene Ilva. La Galaţi, aproape 7000 de oameni lucrează direct sau indirect pentru combinat, cel mai mare exportator din industria grea românească, şi temerile lor sunt că venirea unui nou investitor ar putea conduce la o nouă restructurare şi la pierderi de locuri de muncă. Maria Măndiţă, corespondentul RRA la Galaţi, a stat de vorbă inclusiv cu sindicatele din combinat.
Reporter: Maria Măndiţă - Posibilitatea vânzării combinatului de la Galaţi a apărut prima oară în urmă cu trei săptămâni în contextul intenţiei grupului ArcelorMittal de a cumpăra cel mai mare combinat siderurgic din Europa, cel din Ilva, Italia, o achiziţie condiţionată de către Comisia Europeană cu renunţarea de către Arcelor a altor unităţi pe care le deţine astfel încât producţia, inclusiv cu cea a combinatului din Ilva, să nu depăşească 40% din producţia totală de oţel din Uniunea Europeană, ceea ce ar însemna o situaţie de monopol.
Grupul ArcelorMittal a întocmit o listă cu unităţile la care ar fi dispus să renunţe, printre ele aflându-se şi combinatul din Galaţi, pe platforma căruia lucrează circa 7000 de oameni. Pe de altă parte, însă, vânzarea combinatului de la Galaţi nu este încă o certitudine, în condiţiile în care Comisia Europeană se va exprima cel târziu pe 23 mai asupra listei întocmită de grupul ArcelorMittal şi pe care se află, alături de platforma de la Galaţi, alte cinci unităţi siderurgice de producţie din Italia, Macedonia, Republica Cehă, Luxemburg şi Belgia.
În cazul în care combinatul de la Galaţi va rămâne pe lista finală a celor scoase la vânzare, acest lucru se va întâmpla abia după ce grupul ArcelorMittal va cumpăra combinatul din Ilva. Deci, vânzarea, dacă ea se va produce, nu va avea loc rapid, iar timpul până la cel moment este folosit cel puţin de către sindicaliştii din combinat pentru a trage semnale de alarmă atât în plan local, cât şi la nivel naţional.
Vasile Crişan, vicepreşedintele sindicatului Siderugistul AMG din combinat, spune că sindicatul a trimis punctul său de vedere către primul ministru al României, solicitând o întrevedere pe această temă.
Vasile Crişan: "Nu poate fi unitatea de la Galaţi a fi nominalizată pentru a fi cedată de către grupul ArcelorMittal, deoarece nu se află în zona geografică de sud a Europei în care s-ar depăşi cota de piaţă de 40% la anumite produse, conform Directivei Comisiei Europene de concurenţă neloială.
Unitatea de la Galaţi nu produce acelaşi tip de produse cu cel de la Ilva. Dacă dumnealor produc tablă auto, noi nu avem treabă cu tabla auto, noi avem treabă cu tablă groasă. Şi de aceea, din punctul nostru de vedere, e nevoie de angrenarea tuturor factorilor de influenţă, politicieni, în acest subiect atât de sensibil pentru Galaţi, pentru România şi pentrul sudul Moldovei, dacă vreţi.
Noi considerăm că această vânzare a combinatului este o problemă crucială, iar din punct de vedere economic, este chiar o catastrofă".
Temerea tuturor este că, odată vândut, combinatul de la Galaţi ar putea intra într-un proces de restrângere a activităţii şi chiar de oprire a acesteia, o preocupare care are la bază şi istoria ultimilor 17 ani, câţi s-au scurs de la privatizarea Sidex-ului, care număra în 2001 27.000 de angajaţi. În momentul de faţă, în combinatul de la Galaţi mai sunt angajaţi doar 5.500 de oameni, la care se adaugă alţi 1500 de muncitori ai unor firme terţe care lucrează pe platforma siderurgică. Diferena de 21.500 o reprezintă siderurgiştii care au plecat din combinat prin programe de disponibilizare înlocuite, în ultimii ani, cu cele de prepensionare, prin care, în schimbul renunţării la locul de muncă, s-aua cordat salarii compensatorii.
Nici în Italia preluarea Combinatului de la Ilva de către ArcelorMittal nu este bine primită, existânt temeri că vor apărea şi acolo concedieri. Corespondenta noastră, Elena Postelnicu explic de la Roma:
Cea mai mare oţălărie din Europa, cea de la Ilva, din Taranto, din sudul Italiei, va fi preluată în totalitate de ArcelorMittal, dar numai după ce la condiţiile impuse de Comisia Europeană compania va renunţa la alte unităţi, printre care şi Combinatul Sidelurgic de la Galaţi, dar decizia finală în acest caz îi aparţine în totalitate Comisiei Europene şi va fi luată nu mai târziu de 23 mai, anul curent.
Preţul plătit de companie este de 1,8 miliarde de euro pentru Ilva, însă sindicatele din interior se opun tranzacţiei, deoarece se tem că mulţi dintre cei 14 mii de angajaţi ai combinatului ar putea fi concediaţi.
De la Roma, ministrul dezvoltării economice, Carlo Calenda, a comentat ieri, că planul de vânzări anunţat de ArcelorMittal este un pas aşteptat de mult timp. Ministrul, care consideră foarte important şi acordul pe care muncitorii îl vor semna ulterior cu sindicatele, susţine că vor fi în continuare 10.000 de persoane angajate în interiorul noului combinat siderurgic şi este convins de faptul că autorităţile antitrust ale UE pentru achiziţionarea producătorului de oţel Ilva vor acorda un răspuns în favoarea părţii italiene.
În urmă cu şase ani, combinatul Ilva, aflat în oraşul Taranto, din sudul Peninsulei, în regiunea Puglia, a fost implicat într-un scandal de popuare fără precedent, în urma căruia magistraţii au sechestrat de la foştii proprietari, familia Riva, active în valuare de 8,1 miliarde de euro.
Unitatea, deşi producea în vremuriel bune 9 milioane de tone de oţel, adică aproape jumătate din necesarul anual de oţel al Italiei a decăzut, atât din cauza reducerii drastice a producţiei ca urmare a problemelor de mediu, cât şi din cauza masivelor concedieri colective. Spectrul falimentului şi al pierderii a aproape 14 mii de locuri de muncă a determinat guvernul de la Roma să preia administraţia fabricii şi să lanseze un proces de atragere a unui investitor strategic, cu ajutorul căruia să dezamorseze bomba socială şi să salveze oţelăria.
