Aproape toți furnizorii de gaze „sunt cu 5-7% sub plafon”

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (31 ianuarie, ora 13:20) - Emisiunea: "Probleme la zi" - Realizator: Sorin Croitorescu - Bună ziua tuturor! Vă propun astăzi o discuţie despre evoluţia preţului la gaze şi despre modul în care aceasta influenţează economia din România, dar şi buzunarele fiecăruia dintre noi, mă rog, conţinutul buzunarelor, mai degrabă. Discutăm pentru început cu ministrul energiei, domnul Sebastian Burduja, care este acum în legătură telefonică directă cu noi. Domnule Burduja, spuneţi-mi, aşa, pentru început, o întrebare de încălzire, să spunem, pentru că tot este perioada în care se vorbeşte foarte mult despre încălzire, cum stăm cu cantitatea de gaze din depozite? Am văzut că la nivelul Uniunii Europene e de vreo 70-75%. România cum stă?
Sebastian Burduja: În România există o cantitate mai mare decât cea de anul trecut, cam cu vreo 65 de milioane m?, ceea ce înseamnă un grad de umplere de undeva la 65,1%. Nu e niciun motiv să anticipăm vreo problemă în furnizarea gazelor naturale. De altfel, din ceea ce producem în timp de iarnă, cam 25-26-28 de milioane m? şi ceea ce extragem din depozite în mod curent în jur de 23-24, dar se poate creşte până la 32-35 de milioane m?, noi ne acoperim tot consumul intern. E adevărat, este un import de 3-4 milioane m? zilnic, e o decizie comercială a furnizorilor; şi am explicat că, într-un scenariu pur teoretic, dacă am închide robinetul la graniţă şi nu am putea să accesăm deloc importul, România nu ar avea probleme de aprovizionare cu gaze.

Reporter: Aşadar, în această ultimă lună de iarnă, care stă să înceapă, mâine e 1 februarie deja, nu avem probleme din acest punct de vedere.
Sebastian Burduja: Categoric. Şi la 65% suntem, repet, mai bine ca oricând şi absolut fără niciun fel de îngrijorare pentru români.

Realizator: Mai ales că se şi încălzeşte vremea, spun meteorologii. Să vedem cum va fi şi a doua parte a lunii februarie. Dar haideţi să venim acum la subiectul care e foarte apăsător pentru foarte mulţi români, pentru că au venit facturile la întreţinere pentru decembrie şi lumea e destul de nemulţumită, în sensul că sunt mai mari decât anul trecut, deşi preţul gazelor este plafonat şi pe pieţe continuă să scadă.
Sebastian Burduja: Ele nu sunt mai mari, nu pot în mod legal să fie mai mari decât, cum să vă spun, dacă a fost o cantitate mai mare de gaze consumată sau o cantitate mai mare de energie electrică. Altminteri, plafoanele sunt cele de anul trecut, 0,31 lei kilowatt-oră la gaz. El este pe factura noastră pe care o primim la finalul fiecărei luni, şi puteţi să constataţi, inclusiv eu, în calitate de client al unui furnizor, am constatat că sunt facturat sub plafon. Acesta este plafonul maxim, 0,31 lei kilowatt-oră, dar am fost luni în care am fost facturat la 0,24, 0,26. Deci, iată un furnizor, şi nu doar acesta, am verificat în piaţă şi cam toţi sunt cu 5-7% sub plafon. Pentru că asta e important să ştie românii, dacă nu sunt mulţumiţi de preţul la care sunt facturaţi, ei pot să-şi schimbe furnizorul destul de uşor pe site-ul ANRE. Şi atunci un furnizor are tot interesul să factureze cât mai jos posibil şi oricum mai mult de 0,31 lei kilowatt-oră nu-i permite legea. M-am referit doar la gaz natural.

Realizator: Da, am înţeles asta, dar voiam să vă întreb ceva ce nu-mi dă pace, domnule ministru. Atunci când pe piaţă era preţul kilowatului, să zicem 0,50 lei, el era plafonat la consumator la 0,31 lei şi statul suporta cei 0,19 lei, să zicem, diferenţă. Acum, dacă pe piaţă e 0,20 lei şi furnizorul tot cu 0,31 lei îmi dă kilowatt-oră de gaz, atunci ce se întâmplă cu ăştia 0,11 lei? Îi ia statul înapoi sau îi ţine furnizorul?
Sebastian Burduja: Dar în preţul de 0,31 de lei kilowatt-oră, să ştiţi că intră tot, inclusiv TVA, inclusiv tarif de transport, de distribuţie, accize, toate taxele. Nu înseamnă că preţul energiei active, de exemplu, sau gazul în sine este de 0,20, şi ăsta e ce ar trebui să văd eu pe factură. De altfel, pe factură la energie electrică e mai simplu. Acolo se vede defalcat exact, e preţul energiei active, la care se adaugă taxă de transport, tarif de distribuţie, accize, taxă de cogenerare, certificate verzi, în plus TVA, astfel încât preţul maxim e acel 0,68 lei/kilowatt-oră pentru un consum de sub 100 de kilowaţi-oră.

Realizator: Deci sunt nişte, mă rog, condiţionări, să spunem, şi în funcţie de contractul fiecăruia, fiecărei asociaţii de proprietari, nu în cazul blocurilor.
Sebastian Burduja: Deci aceste condiţionare sau tarifele care se aplică în plus faţă de preţul în sine al energiei electrice şi al gazului sunt reglementate la nivel naţional, le plătesc absolut toţi românii. Ceea ce vreau să spun e că nu a scăzut încă preţul pe piaţa liberă, să spun, pe bursă, de fapt, atât de mult încât să fie sub preţul plafonat în sine pentru gaz, pentru că la acela se adaugă toate aceste taxe. Mai mult decât atât, să ştiţi că un furnizor nu cumpără toată cantitatea de gaze pe care o livrează consumatorului final de pe piaţa zilei următoare. N-are cum, ar însemna să bubuie toate preţurile, s-ar îmbulzi toţi furnizorii şi ar creşte foarte mult cererea, în contextul unei oferte similare, asta e principiul unei pieţe. Deci el are contracte de acum un an, de acum şase luni, de acum o lună, de acum o săptămână, se face un preţ mediu şi sigur că acest preţ mediu e mai mare decât ce vedem noi acum poza zilei de pe piaţa zilei următoare.

Realizator: Să ştiţi că ne scriu foarte mulţi ascultători şi unul dintre ei mă roagă să vă întreb ce părere aveţi despre preţul la butelie? Acolo e vorba de gaz lichefiat, bănuiesc. I se pare foarte mare preţul la butelii şi întreabă dacă se justifică.
Sebastian Burduja: Este un sector de piaţă gestionat de Ministerul Economiei. Noi, la Ministerul Energiei, trebuie să ne asigurăm că românii au în casele lor gaz, cum să vă spun, energie electrică, chiar şi agent termic, termoficare, că tot vorbeam de Bucureşti astăzi, dar la nivel de preţuri e o piaţă liberă la butelii. Deci, cum să vă spun, probabil că e un rezultat al cererii şi ofertei.

Realizator: Da. Un alt ascultător, iarăşi, mă roagă să vă întreb, ce părere aveţi despre calitatea gazelor, pentru că în multe probabil capete de reţea se adună lichid şi destul de mult aer, scrie ascultătorul nostru. Există o modalitate de control al calităţii gazelor?
Sebastian Burduja: Da, există, bineînţeles, autorităţi care se ocupă cu asta şi dacă au reclamaţii îi rog să îmi scrie, şi nouă la minister să ne scrie, şi ANRE-ului, Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei; şi dacă nu respectă parametrii legali, cu siguranţă că distribuitorul de gaze din zona respectivă răspunde şi are fie de plătit amenzi, fie de făcut nişte lucrări de remediere.

Realizator: Deci există posibilitatea de a reclama, de a atrage atenţia asupra acestui aspect. Cred că ascultătorul nostru o va face.
Sebastian Burduja: Da, categoric. Orice probleme aveţi în furnizarea serviciului de gaze naturale, de energie electrică, chiar şi de termoficare, deşi nu ţine strict de Ministerul Energiei, noi vă aşteptăm cu drag, stimaţi cetăţeni, orice petiţie, e adevărat, cele mai multe, să ştiţi, le vom redirecţiona către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, ANRE. Ei se ocupă cu astfel de situaţii, de regulă.

Realizator: Aţi amintit puţin mai devreme de Bucureşti, domnule ministru, şi vroiam să vă întreb ceva şi în legătură cu această preluare a ELCEN-ului de către Termoenergetica, sau invers. N-am înţeles foarte bine şi cred că este de interes pentru bucureşteni.
Sebastian Burduja: Mai degrabă invers.

Realizator: Mai degrabă invers, ELCEN a preluat Termoenergetica. Şi ce influenţă va avea asta din punct de vedere al calităţii încălzirii apartamentelor din Bucureşti?
Sebastian Burduja: Câteva idei esenţiale: în primul rând, sistemul de termoficare centralizat e mult mai eficient, mult mai puţin poluant şi mult mai ieftin decât centralele de apartament - asta e prima idee. A doua: în orice oraş care are un sistem centralizat de termoficare funcţional, cazul de manual este Oradea astăzi în România, a fost integrată producţia agentului termic cu transportul, distribuţia şi furnizarea. În cazul Bucureştiului, Bucureştiul a rămas cam singurul care nu a reuşit să fuzioneze ELCEN-ul, care ţine de Ministerul Energiei şi produce agentul termic în cele patru CET-uri, şi Termoenergetica, această companie care are practic reţeaua de termoficare, ţevile în sine care duc apa caldă în casele bucureştenilor. S-a încercat, să ştiţi, cred că de 15 ani de zile, s-au acumulat datorii între aceste companii, respectiv Primăria Generală şi astăzi are o datorie de 800 de milioane de lei către Ministerul Energiei; şi este un cerc vicios. Şi atunci trebuie tranşată chestiunea asta, făcută această fuziune. Şi spuneam de modelul Oradea, vă dau câteva cifre. La Oradea gigacaloria costă 400 lei şi subvenţia plătită de primărie, deci ajutorul dat orădenilor, este 15% din 400 lei. La Bucureşti gigacaloria costă 1.000 lei, deci mai mult decât dublu, mult mai mult decât dublu, şi subvenţia este de două treimi, 65%. Vă daţi seama ce ar putea face Primăria Bucureşti dacă ar eficientiza tot acest sistem şi ar repara ţevile, şi ar asigura şi căldură şi apă caldă în casele bucureştenilor şi şi-ar disponibiliza în buget şi nişte sute de milioane de euro de investit în poduri, în pasaje subterane, în parcuri, în toate nevoile oraşului, până la urmă, în fiecare an.

Realizator: Da. Domnule ministru, o ultimă întrebare. Ce părere aveţi despre această iniţiativă, despre această solicitare a Asociaţiei Energie Inteligentă de a gândi o strategie post-plafonare, pentru că la nivelul Uniunii Europene se încheie în martie, parcă, 2025, perioada până la care sunt plafonate preţurile? Aveţi în vedere elaborarea unei astfel de strategii?
Sebastian Burduja: (...) Noi nu dorim să îi punem sub nicio formă pe români într-o situaţie delicată, mai ales pe cei care nu îşi permit plata facturilor. Şi, cu siguranţă, schema actuală e în vigoare până în martie 2025 şi niciun român nu va plăti mai mult la factură până atunci. S-ar putea chiar să plătească mai puţin, în urma unor demersuri pe care le facem acum, să mai punem presiune, să mai scădem preţurile, dar cu siguranţă nu va plăti mai mult. Şi din martie 2025 românii vulnerabili trebuie să beneficieze în continuare de sprijinul statului şi mă bucur că e o dezbatere această temă, pentru că e importantă.