Angajarea răspunderii pe legea educaţiei "nu este o urgenţă"

Curtea Constituţională arată, în decizia privind legea educaţiei, că, dacă la prima vedere posibilitatea angajării răspunderii nu este supusă niciunei condiţii, oportunitatea şi conţinutul iniţiativei rămânând teoretic la aprecierea exclusiva a guvernului, acest lucru nu poate fi absolut.

În motivarea privind neconstituţionalitatea angajării răspunderii guvernului în faţa Camerei deputaţilor şi a Senatului asupra proiectului legii educaţiei naţionale, publicată vineri de Curtea Constituţională, se arată că nu există condiţia urgenţei care să fi determinat o astfel de măsură din partea guvernului, câtă vreme prevederile proiectului de lege devin efective din anul şcolar 2011 - 2012 iar unele dintre acestea chiar cu anul şcolar 2012 - 2013, potrivit proiectului.

Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai statuat că angajarea răspunderii guvernului asupra unui proiect de lege urmăreşte ca acesta să fie adoptat în condiţii de maximă celeritate, conţinutul reglementării vizând stabilirea unor măsuri urgente într-un domeniu de maximă importanţă, iar aplicarea acestora trebuie să fie imediată.

Judecătorii Curţii susţin că nu există nicio dovadă a vreunui blocaj sau a unei inactivităţi parlamentare, cu referire la proiectul de lege în discuţie.

În plus, la aprecierea termenului de dezbatere a legii la Senat, Curtea subliniază că trebuie avut în vedere că acesta s-a suprapus în mare măsură cu perioada vacanţei parlamentare, respectiv intervalul 30 iunie - 1 septembrie.

Curtea Constituţională constată că părţile implicate în conflict sunt guvernul şi parlamentul, iar nu guvernul şi Senatul, chiar dacă sesizarea preşedintelui Senatului nu a fost însuşită şi de preşedintele Camerei Deputaţilor, deoarece, din perspectiva procesului legislativ, această distincţie nu prezintă relevanţă.