Alocuțiunea președintelui Israelului în Parlamentul României

Preşedintele Israelului, Reuven Rivlin, aflat în vizită în România, a susținut un discurs în fața senatorilor și deputaților.

La discursul din plen al președintelui statului Israel Reuven Rivlin au asistat printre alții și reprezentanți ai unor operatori economici israelieni, precum și invitația ambasadei statului Israel în România.

De asemenea în sală a fost prezent și premierul Florin Cîţu.

După acest moment din plenul reunit președintele statului israelian Reuven Rivlin se întâlnește cu liderii Parlamentului, Anca Dragu și Ludovic Orban.

Publicăm în continuare discursul preşedintelui Israelului, Reuven Rivlin, în parlamentul de la București. (Transcriere: Rador)

Reuven Rivlin: Sunt extrem de onorat și-mi face mare plăcere să fiu aici împreună cu dumneavoastră, în cripta democrației poporului român - discursul meu fiind în ebraică.

Doamnă președintă a Senatului, domnule președinte al Adunării Naționale, domnule prim-miniștru Cîţu, stimați prezenți, doamnelor și domnilor.

Aaron avea șase ani, când vânturi rele s-au abătut asupra regatului României. Anul 1938, povestea el, a fost un an rău. Zvonuri umblau peste tot și era clar, suntem captivi! - aşa a zis Aaron. Tata a încercat degeaba să obțină viză în America. Nimic nu merge cum trebuie. Oamenii, care până ieri, alaltăieri, erau de-ai case, părtași de încredere la afaceri, în care aveai încredere, prieteni din copilărie s-au schimbat la față, s-au înstrăinat, ori au devenit dușmani. Asta e ce a povestit Aaron.

Când ai izbucnit războiul Guvernul României s-a alăturat Germaniei naziste și statelor axei. A inițiat o acțiune de epurare etnică. Mama lui Aaron am fost asasinată pe stradă, aproape de casa părinților mei. Micul Aaron a fost trimis cu taică-su în ghetoul Cernăuți și după ai în lagăr de muncă. A fost singur în anii războiului, nomad în pădure, până a găsit adăpost în casa unei femei care l-a adăpostit. 14 ani a avut Aharon când a venit în Israel, tânăr, și a început să își refacă viața. Aharon e scriitorul respectat, Aharon Appelfeld, fie-i memoria binecuvântată, care a devenit unul dintre cei mai importanți scriitori israelieni contemporani. Cărțile i-au fost traduse în zeci de limbi, inclusiv în românește. Soția mea, Nechama, fie-i memoria binecuvântată, nu a ratat niciodată să cumpere imediat orice carte nouă a lui Appelfeld, ne-am grăbit să cumpărăm. În articolul pe care l-a scris în memoria lui Appelfeld, soția mea Nechama a scris "Putem să îl auzim vorbind în cărțile lui, descriind povestea sa cu nuanţe liniștite și cu voce tăcută. Asta este poate esența scrierilor lui. Chiar și evenimentele petrecute în epoca înnegurată din Europa, chiar dacă erau groaznice, înfricoșătoare, el a știut să le scrie cu un fel de liniște. Asta nu scade cu nimic senzația de teroare - scria soția mea - dar permitea să îi asculți totodată povestea omenească din atrocitate". Așa a descris Nechama, soția mea, fie-i amintirea binecuvântată, întâlnirea ei cu cărțile lui Appelfeld. Aharon Appelfeld e unul dintre cei mulți, foarte mulți israelieni originari din România, 600.000 cetățeni israelieni de origine română, printre ei poeți, scriitori, rabini, savanți, gânditori, conducători de curente religioase și politicieni. Dar am ales povestea lui Appelfeld aici, pentru că am simțit că povestea lui descrie ceva despre vouă despre noi, povestește despre mine, despre noi, despre fiii și fiicele poporului evreu.

Poporul evreu e un popor pentru care memoria nu e ceva abstract. Memoria e arsă în carne vie. Noi purtăm cu noi memoria oriunde mergem. Memoriile ne apasă trupul. Avem amintiri bune, avem amintiri rele. Nu uităm că Baal Shem Tov şi curentul discipolilor săi a răsărit aici, pe acest pământ. Cine poate uita asta?! Baal Shem Tov, care în iudaisim este extrem de important, şi noi nu uităm momentele de groază /care au rupt iudaismul/ de secole de locul în care îşi avea casa. Cine poate să uite?! În acelaşi timp, nu suntem înţepeniţi în trecut, noi alegem prezentul şi viitorul, noi alegem viaţa.

Doamnelor şi domnilor, acum un an şi jumătate, în ianuarie 2020, am avut onoarea să-i găzduiesc pe preşedintele Iohannis împreună cu conducători din toată Europa la Ierusalim şi lumea întreagă la împlinirea a 75 de ani de la eliberarea lagărului de exterminare Auschwitz-Birkenau. Am stat împreună şi am auzit o voce clară, care şi-a asumat obligaţia păstrării memoriei Holocaustului şi nu mai puţin decât aceasta, obligaţia să lupte în prezent şi în viitor, lupta contra antisemitismului şi oricărui fel de rasism şi oricărui fel de xenofobie. Puterea mesajului, România este astăzi este o adevărată a poporului evreu şi a Israelului în lupta împotriva antisemitismului. România este o adevărată prietenă a poporului evreu şi a Israelului, stat evreiesc şi democratic, stat de drept şi democratic, democrat şi evreiesc, evreiesc în care toţi cetăţenii sunt egali în drepturile lor. Şi sub preşedinţia României, Alianţa Internaţională pentru Memoria Holocaustului a cristalizat o definiţie actualizată a antisemitismului, poziţie pe care o apreciem din plin, chiar dacă pare acolo o critică aparent sinceră contra Israelului. Noi /.../ Parlament, la Senat, noi suntem plini de apreciere şi vă mulţumim pentru aceasta.

De aceea, onoraţi membri ai Parlamentului, senatori, vă zic astăzi că, ca orice democraţie, statul Israel acceptă critică la obiect. Există. Nu vom accepta însă şi nu vom putea accepta încercări de subminare şi de a subrezi dreptul nostru de existenţă prin uz ilicit de mijloace violente şi încă exploatând legislaţia internaţională, /.../ ar permite lovirea în Israel. Poporul evreu şi cel din Israel, cu toate ramurile sale nu se află în conflict cu islamul, altă religie. Nu avem niciun război cu islamul sau cu popoarele arabe din Orientul Mijlociu,au din toată lumea. Noi luptăm, într-adevăr, cu forţele întunecate care încearcă să impună teroare şi să extermine pe oricine li se opune lor şi în special statul Israel şi locuitorii săi. Regimul terorist iranian şi colaboratorii săi din Liban şi din Gaza se străduiesc să submineze însăşi existenţa noastră, iar Israelul are dreptul şi datoria, aş zice eu, de a-şi apăra cetăţenii de ameninţarea nucleară, de atacuri cu rachete, de ameninţarea cu teroarea. În paralel, trebuie să promovăm pe teren masuri care să fundamenteze între cele două popoare încrederea între israelieni, poporul israelian şi palestinieni, încredere că celălalt este interesat în convieţuire paşnică, ei de partea lor şi noi de a noastră, viaţa de parteneriat şi bună vecinătate, unul lângă altul. Orice acţiune pe o cale diferită daunează şanselor de succes şi îndepărtează viziunea păcii în Orientul Mijlociu. Construirea încrederii este prima etapă şi importantă pentru a putea înainta spre pace.

Onoraţi membri ai Parlamentului și ai Senatului, onorați, sunt extrem de mândru să fiu aici. /.../, după cum a spus preşedinta Parlamentului, vom menționa împlinirea a 73 de ani de relații de prietenie între Israel și România, 73 de ani, pe care nimeni nu a reușit să-i întrerupă, chiar când existau crize între blocuri și altele. Voi și noi am rămas întotdeauna împreună. Ambasadorul Israelului a fost aici, a rămas la București, și ambasadorul României a fost și a rămas în Israel.
De-a lungul acestor ani și până astăzi noi dezvoltăm relații de colaborare comercială, colaborare științifică într-o gamă de domenii: agricultură, hidrologie, apă, sănătate, Hi-Tech, și în domeniile de inovație și tehnologie. Mai avem încă foarte mult, atât de multe de învățat unii de la alții, să ne cunoaștem unii pe alții, la contribuții reciproce și să cooperăm și să lucrăm mână în mână, și sunt plin de speranță că relațiile de prietenie strânse dintre noi se vor doar adâncii.

Onorați parlamentari, acestea sunt ultimele mele zile ca președinte al statului Israel și prima oară când vizitez România ca președinte al statului Isreal, deoarece ca reprezentant al Knesset-ului, parlamentul israelian, am mai fost aici, în ulte locuri din România.

În timpul vizitei președintelui Iohannis la Ierusalim i-am spus cât de mult vreau să vin aici. Realitatea complexă în care ne-am aflat din cauza crizei COVID-19 a impus amânarea vizitei. Trebuia să fiu aici acum un an și sunt bucuros că până la urmă am reușit să ajung aici, să vă întâlnesc față în față, să putem dialoga.

Sunt foarte mândru să fiu astăzi aici, să mă aflu aici ca reprezentant al poporului evreu și al statului Israel, cu toți cetățenii săi, purtând în inimă amintire și pe umeri întreaga pondere a responsabilității construirii viitorului și a sarcinilor ce ne revin, spre beneficiul celor două popoare. Cât de bine că avem prieteni ca domniile voastre! Cât de bine că suntem aici, prieteni care putem purta în comun ponderea acestei responsabilități de a continua împreună pe drumul comun.

Vă mulțumesc mult pentru invitația dumneavoastră! Să vă binecuvânteze Dumnezeu pe toți și poporul român!