Alexandru Mironov: O să vedeți ce statură uriașă o să aibă Ion Iliescu în istoria României

Emisiunea: ''Apel matinal'' - Realizatori: Cătălin Cîrnu și Daniela Petrican

Peste 1.000 de oameni au participat miercuri la funeraliile de stat organizate în memoria fostului președinte al României Ion Iliescu. Sicriul a fost străjuit în permanență de militari din Brigata 30 Gardă pe timpul nopții pe catafalcul din Sala Unirii a Palatului Cotroceni. Foștii președinți Traian Băsescu și Emil Constantinescu, dar și premierul Ilie Bolojan au prezentat condoleanțe. La Palatul Cotroceni, funeraliile de stat ale fostului președinte vor începe joi, la ora 10:00, cu un moment religios, urmat de ceremonia Gărzii la catafalc în Sala Unirii.

Va urma slujba religioasă de înmormântare la biserica din curtea Palatului Cotroceni. După aceea, cortegiul se va îndrepta spre poarta Marinescu, acolo unde Brigata 30 Gardă ''Mihai Viteazul'' va prezenta ultimul onor. Joi este zi de doliu național și, în conformitate cu prevederile legale, toate instituțiile și autoritățile publice, centrale și locale, au program special și arborează drapelul României în bernă. Invitatul ''Apelului matinal'' astăzi este scritorul, jurnalistul și omul politic Alexandru Mironov. Bună dimineața!

Bună dimineața!

Înainte de toate, știm că ați fost și consilier al fostului președinte Ion Iliescu, dar cum l-ați cunoscut?

Am publicat la Editura Tehnică două cărți, două antologii de povestiri SF, m-am cunoscut cu domnia sa, un om de o simplitate complicată, cuceritoare, pur și simplu cuceritoare. Se vorbește puțin despre asta. În realitate era foarte apropiat și, după ce intrai lângă el, puteai să-ți dai seama că e un om complex. Vreau să spun, pentru că Radio România în inima mea, are respectul imens, un om care n-a dat ordin nimănui niciodată, care n-a făcut niciun pic de rău. Te ruga, ''hai să facem chestia asta, hai să ne apucăm de... Știi că ar trebui să reparăm aici și să facem cutare''. Și le spunea consilierilor la întâlnirile când eram șase, sau șapte, sau opt în jurul mesei de dimineață: măi, spuneți-mi și voi ce credeți, dar nu ce îmi place mie, ziceți-mi, că îmi trag eu concluziile de aici''. Am sărit la o caracterizare a lui, aș putea însă să vă vorbesc despre momente deosebite, cum a fost semnătura care s-a pus pe prohodul Tratatului de la Varșovia. Asta s-a întâmplat în iunie 1991, la Praga, și unde au fost noii conducători a Europei de Est, adică Havel printre ei, și ungurul, și polonezul cu Lech Walesa, și bulgarul, și RDG-ul, și unde la sfârșit cei 100 de jurnaliști prezenți, cel puțin 100, au pus întrebări noilor conducători. Și spre surpriza, dacă nu chiar stuparea generală, cei mai mulți n-au știut să spună pe unde cârmim în viitor. Era absolut normală situația, pentru că nu mai trecuse nimeni de la socialism la capitalism, mă rog, socialismul cum o fi fost el la capitalismul cum va fi el, și era o situație cu totul nouă. Singurul care a stăpânit, ca să zic așa, luminile rampei a fost Ion Iliescu, care se cunoștea că studiase economie, că știa sociologie, că avea ce și cum să spună. Era atunci o delegație importantă, mulți, pe câțiva dintre ei i-am întâlnit miercuri la ceremonia care a fost în jurul catafalcului, în Sala Unirii de la Cotroceni. Sigur că au trecut trei decenii peste toți, sigur că erau doamne foste splendori care erau acum minunate doamne mai în vârstă, sigur că erau domni care toți ajunseseră la o treaptă de putere, inevitabil într-un sistem bine organizat, toți aduși de Ion Iliescu. Deci erau 200 de oameni care îi erau toți datori cu ceva.

Dar, spuneți-ne, a existat un moment foarte dificil pentru România pe care fostul președinte vi l-a confesat?

Dragii mei, pentru că sunteți colegi de breaslă, /.../, cel mai important moment cu putință a fost imediat după arestarea lui Gorbaciov. Am venit, eram la mare, cred că în două ore și jumătate am ajuns direct la Cotroceni, am intrat în palat, dimineața, la 7:30, Ion Iliescu era deja acolo, mai era generalul Vasile Ionel, și era o stare de... se poate prăbuși pământul și nu știm ce se va întâmpla mai departe. Ion Iliescu era pur și simplu verde la față. Atunci am înțeles ce înseamnă să ai în grija ta 18, 19, 20 de milioane de oameni și toți să depindă de o mișcare a ta bună sau, Doamne ferește, greșită. Domnule, Iliescu atunci s-a comportat în stilul lui, adică /nehotărât/, a mutat o secundă în dreapta, o secundă în stânga. Eu, basarabean, sigur că aș fi avut interesul ca în primul rând să rupem orice legătură cu Uniunea Sovietică. El însă a zis ceva ce n-am uitat toată viața: voi nu-i cunoașteți, nu-i știți felul și trebuie să ne temem, trebuie să avem grijă pas cu pas ce facem. Atât am simțit atunci răspunderea gigantică când alții depind de tine. Și, mă rog, l-a chemat de la Madrid, unde se afla Petre Roman, să vină Petre, Petre a luat o poziție mai rapidă. Ne-am așezat într-un cadru, într-o formă în care România a putut să miște. Ăsta a fost unul dintre momentele cele mai importante din timpul regimului Iliescu, ca să zic așa.

Cred că tot în august a fost, încerc să derulez și eu, filmul... nu, nu, tentativa sovietică atunci de lovitură de stat cu Gorbaciov, când era în Crimeea, nu?

Da, despre asta vorbesc.

Da, exact, în august 1991.

Arestat în Crimeea era clar o lovitură de stat pe care o îți dădeau adversarii lui, prea pornise repede cu perestroika, cu deschidere, să temeau /.../ și șefii mari ai sovieticilor că se dărâmă sistemul. Au și au avut dreptate să se teamă, că sistemul, în clipa care l-ai deschis, arată ce e înăuntru. Și, dacă îți arată ce e înăuntru, nu mai place poporului. Spunea Mircea Malița foarte bine: între glasnost și perestroika a jucat prost Gorbaciov. Trebuia să înceapă /.../...

Dar de ce credeți că, la atâția ani de la încheierea ultimului mandat, personalitatea omului politic Ion Iliescu stârnește încă reacții și controverse în societatea românească?

Hai să vă fac o surpriză: mai așteptați 10, 20, 30, 40 de ani și o să vedeți ce statură uriașă o să aibă Ion Iliescu în istoria României. A făcut imens, a traversat un sistem strâns, unit cu capacul pus peste întuneric, așa era în țara asta, și ne-a dus să putem ieși liberi în lume. A înființat capitalismul, deși nu crede în capitalism, n-a crezut în capitalism, dar, dacă lumea vrea asta, dacă poporul meu vrea asta, asta facem. A dat tânărul diplomat Maior, să zic tânărul pentru că a fost coleg de guvern cu tatăl domniei sale, și a dat un exemplu: a venit să ceară semnătura acordului românesc ca Statele Unite să atace Irakul, Ion Iliescu a și făcut demonstrație - e o prostie absolută, cum s-a și dovedit istoricește, dar n-am cum să nu fac, pentru că asta îmi va înlesti ușa deschisă la Washington, pentru că voiam să intrăm în NATO. A făcut gestul, a semnat /.../, a semnat, /glasnost/ a fost un pas bun care mai târziu ne-a permis să facem legătura cu Bush Junior, care, vă amintiți, a fost în București...

Exact, a ieșit și curcubeul, dacă nu greșesc, dar, da, astăzi este zi de doliu național. Spuneați că ați fost ieri, la Palatul Cotroceni, veți participa și joi la slujbă?

Da, /.../ jumătate de oră plec acolo, va fi o ceremonie în interior, înțeleg că de acolo va pleca un cortegiu, până la Ghencea Militar. Până acum, slavă Domnului, nu au fost mișcări, nu au fost zurbagii pe care un anume partid poate să le facă, dovedind lucruri de civilizație, să sperăm că și mai departe va fi așa. Însă ascultați încă o dată ce vă spun, că sunt om bătrân și am trecut prin trei regimuri până acum, statura lui Ion Iliescu e în creștere, se va ridict pe cerul istoriei noastre ca adevăratul conducător, pe care l-am avut în momentul cel mai potrivit, omul providențial ne-a fost la revoluție. Amintesc un gest: ne-a făcut să depunem armele, eram în arme, eram în radio pe timpul Revoluției, aveam arme să ne împușcăm între noi, ne-a făcut să le depunem.

Istoria va consemna toate episoadele din cariera de politician pe care a avut-o Ion Iliescu, momentele bune, cele mai puțin inspirate, pentru că nu uităm nici de mineriade, și îi mulțumim lui Alexandru Mironov, scriitor, jurnalist și un politic, pentru prezența alături de noi. Concluziile, evident, le vom trage și de acum încolo./editor Florin Lepadatu/