Agenda globală: Nicolas Don despre vizita lui Emmanuel Macron în SUA

Agenda Globală, 23 aprilie, realizator Ianna Ioniţă: Discutăm despre vizita preşedintelui francez Emmanuel Macron în SUA cu invitatul nostru din această seară - ziaristul Nicolas Don. Bună seara!

Nicolas Don: Bună seara!

Realizator: Liderul de la Elysée este primul şef de stat pe care Trump l-a invitat într-o vizită de stat. Iar Macron, înainte să plece, a spus că îl va întreba pe Donald Trump: "Care-ţi sunt priorităţile? Nu provoci un război comercial cu aliatul tău". Va reuşi să-l convingă?

Nicolas Don: Nu ştim, pentru că Emmanuel Macron tocmai a ajuns în SUA. Am asistat la imaginile sosirii - covorul roşu, Emmanuel Macron cu Brigitte Macron, lucru foarte important, Marseilleza, un discurs în engleză şi apoi în franceză al preşedintelui francez...
Realizator: Într-o engleză perfectă, cu care va vorbi şi în faţa Congresului!

Nicolas Don: O engleză perfectă, cu un strop considerabil de accent francez, ceea ce este foarte apreciat în SUA. Asta face parte din şarmul franţuzesc în America. Dar e adevărat că preşedintele Macron este preşedintele francez care vorbeşte cel mai bine limba engleză.

Dar aş mai remarca un lucru: Emmanuel Macron este şi el un adept al reţelelor sociale şi a publicat instantaneu pe Twitter un statement - cum se spune în SUA -, o declaraţie care sună cam aşa şi este foarte importantă: "SUA şi Franţa au o responsabilitate specială. Noi, americanii şi francezii, garantăm multilateralismul contemporan" - ceea ce înseamnă, într-un limbaj diplomatic: Nu mai există poli de putere unici, nu mai există America, nu mai există Rusia, nu mai există China, eventual. Există şi Europa, şi lumea în care trăim este o lume multipolară. Deci, asta este o premisă pentru orice discuţie - auzeam adineauri corespondenţa. E adevărat că Emmanuel Macron şi Donald Trump au o relaţie foarte specială. Se insistă foarte mult pe relaţia personală la nivel de chiar prietenie, de mâncat împreună - să nu uităm simbolurile, care sunt extrem de puternice. Donald Trump a fost extrem de impresionat când a venit la Paris, anul trecut, de defilarea de la 14 iulie, Ziua Naţională a Franţei, pe Champs Elysées - a vrut s-o impună în SUA, nu a reuşit, deocamdată; nu e un obicei american. A fost extrem de marcat de dineul celor patru la etajul II al Turnului Eiffel, în restaurantul Jules Verne, pregătit de marele bucătar francez Alain Ducasse, şi îi va da o replică diseară lui Emmanuel Macron, o replică pozitivă şi la fel de plină de simboluri. Cei patru vor cina în "tete-a-tete" şi, dacă timpul o va permite, afară la Mount Vernon, în Virginia, care în blocul unde este casa preşedintelui George Washington, primul preşedinte al SUA, unde nu s-a mai organizat un asemenea dineu oficial de 50 de ani. Mâine începe efectiv vizita oficială, cu onorurile, cu speechurile în faţa Congresului ş.a.m.d.

Dar, ca să rezum ce spune presa franceză de azi, pentru că este destul de amuzantă formula găsită de o jurnalistă de la FRANCE 2, postul naţional de televiziune: vorbesc foarte mult împreună amândoi, tot timpul, dar nu sunt de acord aproape asupra niciunui subiect - şi aici le înşiruim pe toate cele pe care le-am auzit adineauri. Aş aduce o precizare foarte importantă relativ la Siria: nu e vorba de a-l sprijini pe Bashar al-Assad, nici Franţa nici SUA nu doresc acest lucru, dar Assad a devenit inconturnabil - cum se spune în franceză - acum în Siria. Problema este alta: este că Donald Trump a promis retragerea trupelor americane - sunt vreo 2.000 de soldaţi acolo, plus trupe speciale americane şi franceze, care, dacă se retrag, sunt cei care protejează trupele kurde de furia Turciei, care vrea eliminarea lor absolută. Trupele kurde de ce sunt importante: sunt cele care, militar, au permis înfrângerea Statului Islamic. Deci Franţa cere Statelor Unite să nu se retragă din Siria, pentru că altfel trupele kurde vor fi înghiţite de ofensiva Siriei, a regimului lui Bashar al-Assad, plus Turcia şi plus, bineînţeles, sprijinul rusesc. Trump a spus că se mai gândeşte, nu e singurul motiv de divergenţe. Vizita poate fi foarte simbolică, foarte frumoasă, cu multe culori calde, cu multe poze frumoase pentru ziare şi reviste, dar cu rezultate pe care nu ştim încă să le apreciem. Nu ştiu dacă vor fi rezultate concrete. Dialogul contează, simbolurile, la fel. Rămâne de văzut rezultatul concret de peste trei zile.

Realizator: Dar la Washington va merge cu acelaşi mesaj ca Macron şi Angela Merkel, spre sfârşitul săptămânii.

Nicolas Don: Nu neapărat! Îmi pare rău să vă contrazic. Angela Merkel e obligată să joace în dialogul franco-german, în piesa franco-germană eternă, de când există Uniunea, cea a motorului franco-german - motorul Europei, dar Angela Merkel, să nu uităm...

Realizator: ...n-are o relaţie atât de specială cu Donald Trump.

Nicolas Don: Nu are, pe de-o parte, şi n-are nici mâinile libere, ca Emmanuel Macron, deci a negociat luni de zile o coaliţie, un fel de USL românesc, pe vremuri, un fel de struţocămilă, între Partidul Social-Democrat, cu vederi mult mai pro-Macron pe teme europene, în special, şi pe de altă parte cu conservatorii germani, care numai pro-Macron nu sunt şi nu anvizajează niciun fel de deschidere, de niciun fel de natură, şi atunci doamna Merkel nu are mâinile libere pentru a negocia mare lucru. Plus că, aşa cum spuneaţi, relaţia cu Donald Trump este una clasică - ca să nu spunem "rece". Aşa că rezultatul nu ştiu care va fi nici acesta. Şi încă o dată: Donald Trump e un OZN, nimeni nu a văzut un asemenea preşedinte, în cap cu americanii, care l-au ales. Adevărul de azi nu este neapărat acela de mâine. Meritul preşedintelui Macron, într-adevăr, este că a antamat un dialog constant. Deocamdată există o relaţie puternică personală, dar, încă o dată, business is business, şi asta exclude sentimentele personale.

Realizator: Rămâne de văzut. Vă mulţumesc foarte mult!