Adrian Câciu: În următorii ani, cel mai important proiect pentru România este aderarea la OCDE

S-a trecut la o altă paradigmă de dezvoltare a României

Domnule ministru, ce sume alocă acum statul român pentru investiții și, evident, către ce sectoare se duc ele, cu preponderență?
Valoarea totală a investiţiilor angajate de statul român, investiții publice, finanțate fie din fonduri naționale, fie din fonduri europene nerambursabile sau din PNRR, se ridică la 155 de miliarde de euro, asta însemnând cam jumătate din PIB-ul României. Acum, dacă ne referim la obiectivele de investiții, dincolo de infrastructura rutieră, pe care o vedem că este în în plină execuție, avem investiții în infrastructura feroviară, investiții în infrastructura școlară, avem deja spitale realizate sau spitale în construcție - iată, anul viitor vom mai avea încă două spitale mari județene care se dau în folosință -, partea de infrastructură digitală, şi, foarte important și nu în ultimul rând, investițiile la partea de servicii publice locale, pentru că toate comunitățile au nevoie de apă, de canalizare, de gaz, de lumină, de electricitate. Practic, cred că toată lumea vede că șantierele sunt deschise peste tot, în toată țara. S-a trecut la o altă paradigmă de dezvoltare a României. Mi-aș fi dorit să fi fost făcută mai devreme, dar asta este. Important este să /.../.

Ştiți vorba, mai bine mai târziu decât niciodată.
Da, dar, vedeți, orice chestiune de genul ăsta, paradigma de dezvoltare, vine totuși și cu necesarul unei explicații suplimentare. Deci, de ce creez deficite? Pentru că atunci când te dezvolți, atunci când investești, întâi cheltui, după care efectele investiţiilor se vor vedea și în bunăstarea cetățeanului, dar și în bunăstarea economică. Deci mai întâi creezi deficit - și de aici încep toate criticile. De ce avem deficite mari? Ei, pentru că investim. Toate statele din lume, până la urmă - uitați ce se întâmplă în Statele Unite: au un deficit de 7% de vreo 4-5 ani, deja structural, și nu mai este... este o putere mondială. Dar discutăm de Uniunea Europeană - Germania, Spania, Italia, Franța. Dacă vedem ceea ce este acolo, să ne întrebăm cum au făcut acest lucru. L-au făcut prin împrumuturi, într-adevăr. Dar - asta cred eu - schimbarea de mentalitate în România, din perspectivă publică, este că împrumuturile nu se mai fac pentru risipă, pentru consum, şi /.../.

Deficitul creat acum va aduce venituri viitoare către bugetul de stat

De fapt, aceasta este ideea și cred că toată lumea merită să înțeleagă: ok, cheltuim acum, reușim până la urmă să ducem la bun sfârșit toate lucrările legate de infrastructură, fie ea rutieră sau feroviară, iar mai apoi vom aduna mai mulți bani, înțeleg, și vom reduce deficitul, nu? Cam așa ar fi ideea.
Cu siguranță. Din perspectiva aceasta publică fiscal-bugetară, deficitul creat acum va aduce venituri viitoare către bugetul de stat, și atunci reducerea va fi una naturală, fără a fi nevoie de măsuri suplimentare pe partea de venituri, cel puţin,dincolo de cele de colectare. Pe de altă parte, cel mai important aspect, din punctul meu de vedere - pentru că trăiesc printre oameni, merg printre oameni: pe oameni nu prea îi preocupă deficitul public al României, în viața lor de zi cu zi -, este că viața oamenilor va fi mai bună din perspectiva sustenabilităţii costurilor. Adică, atâta timp cât ai infrastructură, și costurile vieții trebuie să scadă, n-au cum să rămână așa de ridicate, inclusiv costurile de transport, atunci când ai autostrăzi. Aceste costuri le regăsim în fiecare produs. Noi nu le vedem, nu le simțim, dar fiecare produs conține în el faptul că acel produs a ajuns la raft. Ca să ajungă la raft de la producător sau de unde a fost cumpărat de către cel care îl distribuie, a trebuit să fie transportat. Dacă prețul benzinei, dacă costul de stat în trafic este ridicat, atunci acel cost se va vedea și în produsul final, pe care noi, în calitate de consumatori, îl cumpărăm de la raft.

Până la urmă, asta contează, costul vieții să scadă și oamenii să o ducă mai bine, plus tot ce înseamnă servicii publice care trebuie să crească, de calitate: să ai un spital unde să te duci, să nu te duci la spital şi să te îmbolnăvești mai rău, să ai o școală unde copiii tăi să învețe în condiții civilizate, să nu mai avem școli cu toaletă în curte. Vedeți, iată, și acest aspect începe să dispară prin realitate. Au mai rămas undeva la... sub 100 de unități școlare care au această problemă. În anul 2021 erau peste 3.000, deci lucrurile au evoluat. Evident, nu se schimbă peste noapte, dar acesta este modelul, din punctul meu de vedere, care va trebui continuat în România mulți ani de aici înainte.

Da, acesta este adevărul. Nu am evoluat noi sau nu am progresat în viteza a patra, dar oricum de la relanti măcar am băgat în viteză. Mai am o curiozitate...
Vă rog!

Tocmai ca să înțelegem cu toții. Ce rol au fondurile europene și pentru ce s-au alocat cele din perioada 2014-2020? Aminteam eu mai devreme ca rata de absorbție se apropie de 100%. Pentru că suntem în 2024...
Da. Cele din 2014-2020, de altfel ca și cele de acum, 2021-2027, au vizat foarte mult infrastructura locală, dar și cea centrală, pe partea de mari sisteme de servicii publice. Şi aici mă refer de la educație la sănătate, la iluminat public, la mobilitate urbană, la drumuri, drumuri județene, la rețele de gaz, la rețelele de apă și canal. Deci, aceste investiții care au fost finanțate în 2014-2020 continuă să fie finanțate și în noul exercițiu financiar. Ele deja se văd, deja sunt multe comunități locale care au această infrastructură. Sunt comunități locale în care această infrastructură a început să fie în execuție și va fi continuată pe noul exercițiu financiar, 2021-2027. Deja am trecut în etapa a doua a acestor contracte, astfel încât în 2025 la final, 2026 și cel mai târziu 2027, ele vor fi la dispoziția cetățenilor. Se vede... Bine, evident că poate fi o discuție, o dezbatere largă - acolo nu s-a realizat, acolo... fiecare lucru punctual -, dar în ceea ce privește indicatorii de program, de rezultat, sunt unii care se văd, sunt palpabili. Nu mai suntem în acea poveste în care vorbeam vorbe, ca să spun așa. Erau toate cifrele pe hârtie, dar realitatea ne arăta altceva.

Marile priorități: OCDE și Schengen

Da, și de regulă zburau. Avem alegeri parlamentare în această toamnă. Pe ce ar trebui să se concentreze autoritățile române în următoarea perioadă? Aminteaţi de 2027 mai devreme. În următorii ani?
În următorii ani, cel mai important proiect pentru România este aderare la OCDE. E un fel de... de 10 ori mai mult decât aderarea la Uniunea Europeană. Aderarea la această organizație a țărilor dezvoltate este, de fapt, intrarea în liga mare a națiunilor. Faptul că ești acolo va aduce investitori foarte puternici în România, pe de-o parte; pe de altă parte, firmele românești vor putea să exporte în partea de țări dezvoltate, partea de capital va fi foarte puternic dezvoltată din perspectiva fluxurilor, iar pentru cetățeni va fi un un beneficiu major. Asta este unul dintre deziderate, poate cel mai important. Al doilea este această aderare completă la Spațiul Schengen, pe care sperăm s-o avem anul acesta, dar ea trebuie să rămână ca obiectiv până este finalizată. Și nu în ultimul rând, această continuare a paradigmei de dezvoltare. România trebuie să iasă din paradigma, sau din mentalitatea "pansării de răni". România ar trebui să intre în...

Adică să nu astupăm groapa, ci să construim şoseaua.
Exact! Să nu lăsăm să rănească societatea sau infrastructura și doar s-o pansăm, cum am făcut 30 de ani. Noi trebuie să creăm o societate puternică. Asta înseamnă să investim structural atât în oameni, dar mai ales în infrastructura fizică de care oamenii beneficiază.